S-ar muta de tot la mare

Prima dată când a văzut mare s-a purtat de parcă o știa dintotdeauna. Era mică și mă ținea, de cele mai multe ori, strâns de mână. Când a auzit valurile, când a văzut marea cea mare, care se varsă în orizont, mi-a dat drumul și a fugit spre ea.

Și așa e de fiecare dată. Țipă bucuroasă, fuge de colo, colo, se joacă cu valurile care se opresc îmbufnate la mal.

E toată un zâmbet și o bucurie.

Oamenii se opresc râzând și se uită la ea. Are o  fericire molipsitoare. E copilul nostru, dar ne mirăm și noi de ea. Dacă arât cuiva poze sau filmulețe cu ea de la mare, mereu primesc întrebarea: e prima dată când a mers la mare, nu? Păi nu, are trei ani și e a treia oară. Dar așa face ea când se întâlnesc.

Acum suntem acasă. E supărată. E drept că și noi suntem un pic. A ieșit pe afară la plimbare și a vrut după un timp înapoi în mașină. S-a urcat în scăunel, și i-a spus tatălui ei să meargă la valul mare.  🙂

Mda… probabil dacă ar avea de ales, s-ar muta de tot la mare.

Poate că va rămâne mereu locul ei drag. Un țărm de mare, unde să fugă de toate, unde să se reîntoarcă mereu bucuroasă, ca-n copilărie.

Pozele sunt exact din prima seară, de la prima întâlnire de anul acesta cu marea.

Iar restul zilelor au fost cam așa: mult soare, zâmbete și mult stat în apă:

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.