Momente… Povestea continuă

Update: 4 ani… continuăm povestea. Zi de zi ni se întâmplă atâtea. Povestim atâtea. Râdem, vorbim, ne certăm, ne împăcăm… toate încap într-o singură zi și apoi o luăm de la capăt. Mi-am notat câteva să îmi rămână pentru totdeauna. Să nu le uit.

4 ani

…

Ziua aceea de octombrie, ploioasă și fără să anunțe ceva spectaculos. Ora 17:00. Primul scâncet, timid la întâlnirea cu viața. Și a ieșit curcubeul. Primul zâmbet, primul gângurit, primul…dintr-un lung șir de momente împărțite între noi.

Prima masă. Și apoi primii pași atât de așteptați. Primul desen pe perete și inima ei colorată.

Prima aniversare. O minge, niște mărgele și o icoană. Nu știu dacă spun ceva despre viitorul ei. E doar o tradiție.

Râsul ei din tot suflet. Îmbrățișările acelea de noapte bună. Mănuța ei mică și caldă.

Plimbările și tot timpul din lume, doar al nostru, în care am făcut ce-am vrut.

Poveștile înainte de culcare. Micile alinturi.

Doi ani.

O altă perioadă minunată. Cuvinte inventate. Plimbările de mână. Momentele acelea când ne ia de mână pe amândoi. Când ne pune pe noi, alteori, să ne ținem de mână. Când ne împarte câte un pupic dulce și ne ia de gât.

Diminețile lungi.

Nopțile șoșotite.

Băițele cu miros de lavandă. Mirosul pielii ei. Mirosul părului ei blonduț, ușor ondulat la vârfuri.

Ohii mari. Genele ei lungi.

Când batem palma, când ne zâmbim.

Când ne ținem în brațe și adormim, iar pisica ne ține de cald. Respirația ei.

Trei ani.

Când stăm pe pervaz și ne uităm după lună. Când încă ne mai dăm în leagăn tare, ca să atingem norii pufoși.

Îmbrățișările de revedere după o zi de grădiniță.

Plimbarea noastră spre casă și fiecare piatră care merită atenție.

Povestea continuă… momente de tot felul o scriu mai departe. Din momente de tot felul a fost scrisă și până acum. Dar cu timpul rămân doar cele mai frumoase, acelea în care timpul s-a oprit, iar inima a fost inundată de bucurie. Eu îi spun că e fetița care a oprit timpul.

De curând a împlinit trei ani. Toate momentele acestea calde și de neuitat mi-au venit în minte. Și mai sunt atâtea. Îmi vor fi amintiri, care îmi vor ține de cald peste ani.

Patru ani …

Pictează, colorează… viața ei e tot despre culoare. După ce s-a uitat jumătate de an la filmul ”Ballerina”, a spus că vrea să danseze și ea. De o lună merge la balet. Are rochiță cu tutu și balerini în picioare. În picioarele ei mici. Învață să facă piruete și să meargă pe vârfuri. Îmi spun că e bine. Asta oricum o va ajuta și în viață. Să pășească ușor.

Dansează și ascultă muzică. Îi place să cânte. Fredonează. Mă pune și pe mine să cânt cu ea. Nu am voce.

Vorbim… mă întreabă dacă oamenii pe care îi vede pe stradă au copii. Mi-a spus că nu are prieteni, are pisică. Și pisica o iubește tare.

Zâmbete. Multe zâmbete.

Rupe flori din iarbă. Mi le dă să le iau cu mine la serviciu.

Ne ținem în brațe. Se alintă.

Are părul lung. Deschis la vârfuri și ondulat. Îl prinde în coadă și spune că e pisică.

Ea este Elsa și eu sunt Ana.

Mi-a spus că sunt prietena ei. Adormim împreună. Se joacă cu părul. Îl învârte pe degete până îl înnoadă.

Genele ei tot lungi. Ochii mari.

Nu îi place 4. Spune că are tot 3.

Și povestea se scrie mai departe… în fiecare zi, căci fiecare zi este despre ea, cu ea.

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.