”Împotriva fericirii” – un elogiu adus melancoliei de scriitorul Eric G. Wilson

”Împotriva fericirii” este o carte scrisă de Eric G. Wilson, prin care vrea să aducă un elogiu melancoliei. Și tocmai în vremurile în care încercăm cu disperare să fim fericiți sau măcar să arătăm asta, cartea a devenit repede bestseller.

Odată ce se vând atâtea cărți cu titluri motivaționale, atâtea calmante, somnifere și Prozac, e clar că exact asta ne lipsește cel mai mult. Fericirea! Probabil de aici i-a venit ideea scriitorului de a face un studiu despre melancolie. Îndemnul lui este de a nu mai căuta cu orice preț fericirea, pentru că melancolia uneori poate fi o sursă bună de inspirație, de introspecție, de creație.

Pentru ai face pe cititori să înțeleagă mai bine acest lucru, autorul cărții alege câteva exemple de melancolici care, tocmai datorită stărilor lor, au reușit să facă lucruri extraordinare. Lista sa adună nume precum: Hemingway, Beethoven, Lincoln, Churchill, Jim Carey, van Gogh, Michelangelo, Fitzgerald, Andersen, Paul Gauguin, Victor Hugo, Franz Kafka, Sylvia Plath, Virginia Woolf, Lennon, Marcel Proust ș.a.

Toți au avut momente, mai lungi sau mai scurte, de depresie, de singurătate. Cumva, au acceptat că până la urmă ”cu fiecare nouă respirație, ne îndreptăm spre moarte”.

Autorul este de părere că ”fără melancolie, pământul probabil ar încremeni într-o stare fixă, la fel de previzibilă ca metalul. Doar cu ajutorul amărăciunii constante poate fi schimbată, poate fi însuflețită, împinsă spre noutate această lume muribundă”.
Cu toții ne dorim să fim fericiți și împliniți, dar drumul până acolo înseamnă și frământări, și îndoieli, și tristețe. În locul creierelor amorțite de atâtea pastile și fraze din cărți, care ne învață cum să atingem fericirea în zece pași, ar trebui să ne acceptăm momentele noastre de neîmpăcare. Ar trebui să ne acceptăm tristețea, așa cum ne acceptăm bucuria, pentru că dacă vom privi doar spre soare, vom orbi.
Autorul precizează că nu vorbește despre cazurile de depresie profundă în care individul este împins spre suicid sau are nevoie de spitalizare, ci de acea melancolie creativă.
E o carte care până la final te vindecă de obsesia fericirii, cu orice preț.
Este o lectură plăcută, care, în același timp, te face să te împaci și cu toate gândurile tale melancolice. Nu e chiar așa rău să fii și trist câteodată.

 

carte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole din aceeasi categorie