Ca bibliotecar, în cinci din cele șapte zile ale săptămânii, mă întâlnesc cu oameni care citesc. Da, mai există, dar despre asta în alt articol. 🙂
Pe unii îi știu după cum deschid ușa. Pe alții nu știu cum îi cheamă, dar le știu pe de rost numărul de permis. Sunt unii cărora le știu și numărul de permis, și numele. Și mai sunt și cei cu care m-am împrietenit, cu care vorbim despre cărți și viață.
Am întâlnit tot felul de cititori, fiecare cu povestea lui de viață și cărțile lui preferate. Fără să vreau, să o numim apucătură ciudată, împart cititorii în tot felul de categorii născocite de sau în mintea mea.
Categoria cititorilor faini. Cei care citesc și cu care ai ce povesti. Care vin zâmbind, salută politicos, facem schimb de impresii despre cărți. Ajungem să ne împrietenim, mai povestim de copii, de vacanțe, de școală, mă rog, de viață, în general. Dacă lucrați în lumea asta a cărților, în această categorie sunt genul acela de cititori de care vă doresc să aveți parte.
Categoria cititorilor aroganți. Sunt genul care vorbesc puțin spre deloc, salută încet și au impresia că ești bătut în cap. Ești acolo doar să ștergi praful de pe cărți. Ei știu, citesc, restul nu… cred ei. Vor să țină mai mult cartea decât este termenul, cred că asta li se cuvine, pur și simplu. În general vorbesc din vârful limbii și te înțelegi greu cu ei. Aici e invers, aceștia sunt genul cu care vă doresc să interacționați cât mai rar. Acum na, dacă este să privim partea plină a paharului, bine că citesc, dacă chiar or citi cărțile împrumutate.
Categoria cititorilor greu de nimerit. Sunt în general oameni faini, dar care se hotărăsc greu. Cred că sunt genul acela care până cumpără ceva, se răzgândesc o mie de ori și mai mereu găsesc nod în papură din te miri ce. Ba ar lua cartea asta, ba citesc ce scrie pe coperta patru și se răzgândesc. Întreabă des ”asta ați citit-o?”, sau cer mereu câte o recomandare. Când se reîntorc la bibliotecă să returneze cartea îi auzi:”mda, dar nu prea m-a prins.” Bun, mai căutăm. Cumva e bine că îți pun mintea la contribuție, să le dai o carte care să le placă devine un fel de ambiție profesională.
Categoria cititorilor care cred că tu ai citit toate cărțile din biblitoecă. Răspunsul e simplu: nu. Nu știu despre ce este vorba în toate cărțile. Aștia s-ar putea să vă enerveze cu veșnica lor întrebare: ”în cartea asta despre ce e vorba?”, dar nu e vina lor. 🙂 Așa sunt ei, mai curioși. 🙂 Pe mine nu mă mai enervează și recunosc, câteodată mint și zic că am citit cartea, deși nu am citit-o. Inventez ceva despre ce cred că e în carte, că până la urmă, fiecare înțelege ce vrea din ce a vrut să zică autorul.
Categoria cititorilor care citesc doar anumite cărți. Sunt cei care citesc doar psihologie, doar politică, doar istorie, doar cărți polițiste, etc. Cu ei e simplu. Problema apare când se cam termină cărțile pe care le pot găsi din domeniul preferat de ei. Aici e bine, dacă sunteți norocoși și faceți achiziții de cărți, să vă aduceți aminte de ei și să căutați noutățile în domeniu. 🙂
Categoria cititorilor mereu grăbiți. Vin să aducă ori caută câte o carte, dar mereu pe fugă. Dacă vor o carte trebuie să o cauți repede, că ei au altă treabă, pe altundeva. Dau din picior și probabil și ochii peste cap când sunt cu spatele. Ei ar cam citi, dar se cam grăbesc.
Categoria cititorilor care împrumută cărți, dar despre care nu știi dacă le citesc. Sunt unii care îmi dau sentimentul acesta că doar împrumută cărțile, le țin puțin pe noptieră, apoi le aduc înapoi. Poate că ei ar vrea să citească, dar… o fi ceva care îi oprește. Sau poate doar mi se pare.
Cititorii care uită să mai aducă înapoi cărțile. Sunt fix aceia cărora le spui răspicat cât trebuie să țină cartea, că dacă mai au nevoie pot veni să o prelungească, te aprobă dând des din cap și… și atât. Vin ei la un moment dat… dacă mai vin.
Cititorii cu lista. Sunt cei care vin la bibliotecă atunci când au de făcut o lucrare sau ceva. Împrumută doar cărți de specialitate și în rest nu îi mai vezi.
Cititorii debusolați. Sunt cam la fel cu aceia greu de nimerit. Pe aștia dacă îi lași în depozit, unde sunt rânduri întregi cu rafturi cu cărți din toate domeniile, ies de acolo cu cartea cea mai subțire sau fără nici una. Motivul fiind, citez: ”nu am găsit nimic”.
Cititorii care ar veni la bibliotecă, dar fie nu corespunde programul nostru cu al lor, cei care se duc mai des în librării și preferă să cumpere, decât să împrumute, cei care cred că aici găsesc doar cărți îngălbenite și vechi.
Mai sunt cei care cred că pot cumpăra cărți de la bibliotecă, aia e librărie…, care ajung din greșeală căutând altceva, care vor să meargă la baie, care vor să facă o copie xerox și cei care nu vin deloc, niciodată, dar care mă întreabă dacă mai sunt oameni care citesc sau ce fac eu la muncă toată ziua. Ceva ce ei nu au făcut prea des în viața lor, le răspund: mai citesc. 🙂
Pe ici, pe colo puteți considera acest articol un pamflet. Pe ici, pe colo prin punctele esențiale are și ceva adevăr. Sper doar că v-am făcut curioși și data viitoare veți intra și într-o bibliotecă. 🙂
