În lumea jucăriilor ei, toate au câte un rol. Nici o jucărie nu e la întâmplare, deși la cum stau câteodată aruncate, așa ai crede. De fapt, așa ar crede un adult. Nu, în nici un caz și un copil. Mickey Mouse e genul ”prietenul la nevoie se cunoaște”. El se sacrifică și se trezească în fiecare dimineață, în timpul săptămânii, să meargă cu ea la grădiniță. Stă cuminte unde îl pune educatoarea și se uite la copii cum se joacă. La ora somnului, se pune în pat lângă ea și îi ține de urât, până când pleoapele-i cad grele. Tot el merge la doctor. Îi este frică de nu mai poate, dar nu are ce face. Trebuie să fie alături de ea. Așa că se duce. Se șează și el frumos în scaunul de mașină și pleacă, dacă este de mers. Dar tot el este răsplătit cu vacanțe. E primul pus în bagaje, când e vreme de plecat.
Pinguinul și ursulețul sunt prietenii de somn. Ei stau doar în pat și îi apără somnul de vise urâte. Ei nu merg la grădiniță.
Flamingo roz e distractiv. Și când nimic nu i se mai pare interesant, apare el. Câteodată ni-l mai împrumută și nouă să dormim cu el în brațe. Păi, ce credeți? Că mergem așa la culcare, pur și simplu? Nu, nici vorbă. Trebuie să avem fiecare câte o jucărie în brațe. Câteodată poate fi Minnie ori Donald.
Bebelușii sunt plimbați, rând pe rând, cu un căruț rupt. Trebuie să bea lapte și să plângă. Cam așa, ca orice bebeluș. 🙂
Uneori pe ei îi mai obligăm să ia pastile și să stea la consultații. Așa, de exemplu, ca să ne mai treacă supărarea asta pe pastile și medici.
Cuburile trebuie să stea neapărat în mijlocul casei. Lor le-a revenit titlul de ”cele mai enervante, tot le arunc eu pe astea într-o zi.” Îmi pare rău pentru ele, mai ales că sunt și colorate.
Plastilina, culorile, pensulele, guachele sunt peste tot. Nici nu se știe când ai nevoiele de ele.
Luna, draga de ea, stă frumos pe pernă. E astrul preferat. Iar lângă ea, pe noptieră, Planeta Saturn în miniatură. Preferata ei, pentru că are inele. Și e și cea mai ușor de recunoscut.
Mașinuțele sunt peste tot. Și în cadă. Și pe lângă pat. Și sub pat. Vă rog, fără diferențe de gen. 🙂 În lumea jucăriilor și copiilor nu există.
Păpușile sunt foarte cuminți. Aproape că uiți de ele.
Dacă în junglă regele este leul. În lumea jucăriilor ei, pisicile de pluș sunt reginele. Totul până la ele.
Lupul, bietul de el, nu știu exact când a primit rolul negativ. Lupul face prostioare. De exemplu, chiar ieri a vărsat pe canapea bolul cu cereale. V-am spus că nu stă locului.
Când Natalia este la grădiniță, toate jucăriile stau în liniște. Imediat cum ajunge acasă începe petrecerea. Și până seara, toate sunt de neoprit.
Ce lume frumoasă, în lumea jucăriilor…
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
