Pentru mine cel mai bun moment să mă apuc de ceva este: mâine. Eu de mâine mut munții din loc. Nu ar trebui să mă laud neapărat cu asta, dar cam aceasta este și data când deja optimismul din perioada sărbătorilor s-a cam dus. Nu mi-am pus eu prea multe planuri în minte pentru anul acesta, dar și acele câteva gânduri pe care le aveam despre ce aș vrea să fac și cum aș vrea să fie 2021 sunt amorțite. Așa că mă încearcă starea aceea: lasă că fac mai târziu.
Nu știu dacă-i normal, dar sigur e omenesc. 🙂
Și până la urmă e și mâine o zi. Asta a fost cea mai tare lecție învățată anul trecut: să am răbdare și să încep cu mine.
Să am răbdare eu cu mine.
Să îmi dau timp.
Să fiu îngăduitoare.
Mâine poate chiar mut munții din loc, ori mă răzgândesc iar și o las pe următoarea zi… și tot așa.
O să vină și acel mâine, ori dacă nu a venit, probabil nici nu trebuia să vină și tot ce ar fi trebuit să fac sau să se întâmple, a rămas în Paradisul lucrurilor neîntâmplate și nefăcute.
Fix în momentul acesta mi-ar plăcea să plec pe undeva.
Cu Natalia mă cert de parcă locuies cu o adolescentă. Acum curge lapte și miere, în câteva minute sunt toate șansele să ne certăm. Nu a crescut chiar ca în basme, într-un an cât alții în 10, dar clar suntem la alt nivel. Despre asta în altă postare, când am stomacul mai tare și nervi mai buni să vă povestesc.
Știrile despre vaccinare le citesc pe diagonală. Soțul meu deja s-a programat. Eu cum sunt sănătoasă tun, trebuie să mai aștept. 🙂
Am auzit că vor să deschidă școlile prin februarie. Ea merge deja la un centru educațional, un fel de grădiniță, așa că și aceste știri le citesc pe diagonala cealaltă.
Mă simt obosită și mă gândesc că totuși au trecut doar 20 de zile din anul acesta, ar fi cazul să îmi revin, să nu mă mai plâng.
Evident mă gândesc să scriu mai des și să citesc mai mult.
Mă enervează fix aceleași lucruri ca înainte, deși am zis că nu mă mai enervez. Nu pooot.
În rest… mai văd eu… de mâine.
p.s. poza de sus e așa, pentru o stare de bine și să știți că, dacă mâine ar trebui să plec la mare, sigur m-aș ține de cuvânt, de unde și vorba, interesul, poartă fesul. 🙂
