Ziua Îndrăgostiților… varianta cu copil și ceva ani de căsătorie. M-a trezit înainte să sune ceasul, nu soțul, copilul. Soțul plecase de mult la serviciu, că de la o vârstă dormi mai puțin și muncești mai mult. M-a bătut ușor în cap să îmi spună: “mami, mami, am visat că ai sunat-o pe doamna la balet, să mă duc din nou”.
Și a urmat programul clasic de dimineață, pe fundal de ”hai mai repede că întârziem.”
Am ieșit din casă. Am ajuns la serviciu și de la ușă colega mea dragă m-a luat în primire: “bine că ai venit. Ședință la 09:30.”
Ieiiii!!!
Vorbește cu doamna la balet. Mulțumește-i doamnei de la balet că e drăguță și ne-a primit înapoi. E drept că am simțim că îi suntem dragi, că altfel nu îi mai scriam. 🙂 Mna, am și eu feelingurile mele ca să spun așa.
La muncă am cărat cărți pentru un eveniment de mâine, de sus, jos, de am zis că azi pot mânca un porc, sau mă rog un tort, că sigur nu se pune. Păi cine o să fit la la vară, pe plajă? Cine cară cărți, desigur.
Aaa, am uitat, sună la grădiniță să anunțe copilul că măsa are superputeri și a rezolvat cu baletul.
S-a terminat programul de lucru. Fuga, dar fuga după copil și haine de balet. Du copilul la balet. Pleacă de la balet.
Acasă…. curat, cina, rufe de întins, vase de pus la spălat, baie, povești… Slavă Cerului că am supraviețuit și astăzi.
Noapte bună!
Noi ne iubim oricum mult. Și în loc de Happy Valentines l-am întrebat dacă a mâncat și el astăzi ceva. Și l-am anunțat că mi-am comandat și niște pantofi. Că vine primăvară. 🙂
