Vreau să vă las un pasaj din cartea ”Ce să le spunen copiilor ” de Francoise Dolto, în care vorbește printre altele și despre legătura copiilor cu mâncarea. Acest subiect legat de mâncare este unul care ne preocupă mult. Nu doar ce le dăm copiilor să mănânce, ci și cât mănâncă. Și eu, deseori, cred că Natalia mănâncă prea puțin. Dar, iată ce consideră autoarea cărții: un copil mănâncă pur și simplu, cât simte el nevoia și nu trebuie obligat să mănânce atât cât considerăm noi.
M-am enervat, agitat, întrebat de multe ori, de ce uneori mănâncă bine și alteori nimic. Și, cu greu, am învățat și am încercat să accept că ea mănâncă exact cât și când are nevoie. Ea știe și eu trebuie să am încredere în asta. Și, nu trebuie să îmi facă mie pe plac. Dacă i-am gătit ceva și am stat nu știu cât timp în bucătărie, nu este treaba ei. Asta nu trebuie să o ”oblige” să mănânce.
Cartea din care vă redau pasajul de mai jos este scrisă sub forma unor întrebări și răspunsuri, pentru că reia conținutul unei conferințe susținute de Francoise Dolto la Grenoble. Autoarea este o celebră pediatră și psihanalistă franceză, care s-a distins prin înnoirile teoretice dar mai ales prin abilitățile practice ilustrate în practica sa psihoterapeutică.
”Întrebare: Precizați cu ajutorul unui exemplu ce înseamnă să îi satisfacem unui copil nevoile, dar nu toate dorințele?
Francoise Dolto: De pildă, un copil nu vrea să mănânce. În nici un caz nu trebuie să mănânce; deoarece, dacă aceasta ar fi o nevoie, ar mânca. Dacă nu vrea să mănânce, înseamnă că nu are nevoie, este doar dorința dumneavoastră. Îi veți spune: ”Dacă nu ți-e foame, foarte bine, când o să îți fie foame, ai să mănânci.” Mamele nu au de unde să știe când le este foame copiilor. Dar mai este ceva: ”Dacă ți-e foame, mâna ta îți va da să mănânci, nu mâna mea, mâna mamei tale, ca și sum tu nu ai putea singur.”
Doar treptat putem ajunge să-l ajutăm pe copil să desprindă o autonomie în raport cu el însuși, să se automaterneze, cum spun eu. Acest automaternaj începe foarte devreme pentru un copil, încă înainte de mers, iar începutul înseamnă să ducă la gură toate lucrurile de care are nevoie, fie pentru că îi este foame, fie pentru că vrea să cunoască obiectul respectiv, ceea ce ține, deopotrivă, de nevoie și de dorință. Rolul nostru nu este de a ritma nevoile copilului, așa cum credem noi, ci de a fi în slujba ritmurilor lui, de a-i da de mâncare atunci când îi este foame. Iar el va lua ce vrea din ce îi dăm noi.
Copilul mănâncă fără să se murdărească atunci când, odată cu instalarea coordonării motrice, este în stare să mănânce fără să împrăștie totul în jurul farfuriei, dar nu este nici bine, nici mai puțin bine că mănâncă. Fiecare mănâncă cât îi este foame. Uneori mâncăm mult, alteori puțin, dar ”bine”, ce înseamnă? De multe ori le auzim pe mame că întreabă: ”A mâncat bine?” Când, de fapt, a mâncat atât cât îi trebuia, asta e tot.
Există și represalii: ”Dacă nu mănânci cutare lucru, nu îți fac cutare lucru.” Este de neînchipuit tot târgul pe care îl fac mamele dând valoare cu V mare la tot ceea ce copilul ingerează sau produce prin corpul său, când de fapt importantă este dorința cu care copilul creează pentru ceilalți cu care comunică – însă fără servilism- și mai ales pentru propriile lui nevoi, în ritmul lui.
Copilul nu ar trebui niciodată îndemnat să satisfacă dorința mamei. Așa se explică faptul că unii copii refuză să mănânce, tocmai pentru că mama lor dorește prea tare ca ei să mănânce.
Aș vrea să mai ilustrez tema despre care vorbim: satisfacerea nevoii însă nu întotdeauna a dorinței. De exemplu, un copil nu are nevoie de bomboane. Iar dacă cere una, o face pentru plăcerea ca o persoană să se ocupe de el, să îi vorbească, să îi arate că este iubit. Este foarte interesant să constatăm că dacă unui copil i se spune: ”Bine, sigur, cum ai vrea să fie bomboana? Să fie roșie?” – începe o discuție de o jumătate de oră în care se discută despre gustul bomboanei în funcție de culoare, dacă e roșie sau verde, se poate ajunge și la desenarea bomboanelor, iar copilul uită că, de fapt, voia să mănânce o bomboană.”
Sursă foto: www.pexels.com
