”Sacul întrebărilor care nu trebuie puse”

Sakiz Sardunya este o fetiță care locuiește în Istanbul într-un oraș mare, pe o stradă largă, la etajul al treilea al unui bloc albastru. Are ochii căprui, îi place să citească, să deseneze și biscuiții cu ciocolată. Iubește pisicile, câinii, caii, caprele și veverițele dungate.

Petrece mult timp la bibliotecă și are o problemă mare: nu îi place numele ei. În traducere înseamnă ”mușcată curgătoare”.

În realitate, nu știu dacă în Istanbul sau în orice alt loc din lumea asta trăiește o fetiță cu numele acesta. Dar povestea ei seamănă cu povestea multor copii.

”Fetița căreia nu îi plăcea numele său” este personajul din cartea cu același nume scrisă de Elif Shafak. Este o poveste atât de dulce, încât oricât de adulți ne-am da, nu are cum să nu ne atingă.

De multe ori v-am mai spus că tot citindu-i Nataliei am ajuns să am și eu cărțile mele preferate pentru copii. Lama, lama îmi place la nebunie, Jup, mai mult ei, dar si mie îmi este destul de simpatic, iar Buf, cel care se temea de întuneric, m-a cucerit pentru totdeauna. E o carte pentru copii, pe care aș putea să o citesc de multe ori fără să mă plictisesc.

M-am tot plimbat pe lângă această carte la serviciu, până când am deschis-o și nu am putut să o las din mână. Așa frumos este scrisă cartea aceasta!

Și… ce m-a uimit pe mine este cât de bine ghicește adulții această fetiță mică. Oamenii aștia mari care se umflă în pene că știu atâtea…

Mi-a rămas în minte un lucru descoperit de ea: când oamenilor mari nu le plac întrebările care le sunt adresate, se fac că nu le aud. Atunci Sakiz Sardunya a inventat sacul întrebărilor care nu trebuie puse părinților ei.

Am oprit la pagina asta și m-am gândit că aș  vrea ca sacul Nataliei să nu fie prea mare. Să nu arunce prea multe întrebări acolo, doar că atunci când te iei cu de-a trăitul sunt toate șansele să te porți mai adult decât ești.

Sacul copiilor voștri cum este?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *