Câteodată mă gândesc dacă nu ar fi mai bine să locuim în altă țară. Noi, toți trei. Altă dată mă gândesc dacă Nataliei nu îi va fi mai bine, când crește, să plece să studieze în altă țară și poate chiar să rămână acolo. Și, asta mi se pare foarte trist. Numai să ajungi să te gândești la asta și să crezi că ar fi o variantă mai bună, decât să trăiești în propria ta țară, mi se pare foarte trist. 

Televizorul nostru merge pe canalele cu desene. Foarte rar dăm pe știri, dar nici nu este nevoie să le urmărești pentru a simți că lucrurile nu merg, tocmai, într-o direcție bună. Ceva nu funcționează cum trebuie, de fapt, cred că nu prea mai funcționează nimic. E de ajuns să ieși din casă. La mine în cartier nu este nici un trotuar bun pe care să merg cu trotineta sau căruțul copilului. Dacă e iarnă și mai și ninge, nu mai ai cum să ieși cu copilul în căruț. La primăvară, doar. În unele locuri de joacă este mizerie sau mobilierul este stricat, în parc aleile sunt stricate, pe jos sunt coji de semințe, pet-uri, doze sau chiștoace de țigări. Le văd pe toate, pentru că le tot culege Natalia. Și, nici nu contează unde locuiesc. Nu-i așa că indiferent din ce oraș ești și citești asta, seamănă cu ce vezi și tu când ieși pe stradă? Ai impresia că locuim în același loc. Este exact ca la incastre, știți, jocurile acelea pentru copii. Decupezi povestea asta și o potrivești aproape pe orice localitate din România.

Ai și tu rude plecate în afara țării, vecini, colegi de muncă, foști colegi de școală, prieteni. Cu unii vorbești pe internet, că acesta încă mai merge bine în țară. De alții nu mai știi nimic. Cunoști și tu familii în care unul este plecat iar celălalt acasă cu copii. În orașele mici din România, cred că în fiecare bloc este un apartament la care nu mai stă nimeni. Au plecat, toți odată sau pe rând, în altă țară. Sunt bunici care au învățat să folosească internetul ca să își vadă nepoții. Și, mai sunt bunicii care au plecat din țară. Acei bunici care au plecat pe vremea când copii lor nu aveau copii. Au plecat pentru ai ține la facultate, pentru a-i ajuta să se descurce în țară ceva mai bine. Acum copii lor au copii, pe care îi cresc singuri, pentru că nu are cine să îi ajute.

Ai prieteni care încă nu au plecat dar s-au gândit măcar o dată, dacă nu ar fi mai bine să plece. Dar, încă vor să mai stea sau le este teamă, pentru că nu este foarte simplu să îți faci bagajele, să încui ușa și să pleci într-o țară străină. Mai sunt câțiva optimiști, care poate s-au gândit la varianta plecării din țară, dar ei mai cred, totuși, că va fi bine. Se implică în tot felul de proiecte prin care să îi ajute pe cei din jur, sunt cei care nu mai așteaptă, ci fac ei bine și speră să li se alăture tot mai mulți, ca să vină o zi în care să nu mai fie nevoie să te gândești să pleci din țară. Ai prieteni cu copii care s-au gândit dacă nu ar fi mai bine pentru ei să plece. Unii chiar au plecat. Alții au rămas și probabil copii lor vor pleca, dacă nu va fi să fie mai bine. Vor pleca la studii și probabil, mulți dintre ei nici nu se vor mai întoarce. Mi se pare foarte trist. Să ajungi să te gândești dacă nu ar fi o opțiune mai bună să pleci din țara ta. Să crezi că altă țară ar fi biletul câștigător pentru o viață mai bună. Și, nu doar din punct de vedere financiar. Pentru că și asta mi se pare la fel de trist. Nu doar sărăcia cruntă să te împingă să gândești așa, ci pur și simplu dorința de a trăi într-un loc mai curat, mai civilizat, cu un sistem de educație și sănătate mai bine pus la punct. Seara, după ce adoarme Natalia mă uit la TV Paprika. Era o emisiune culinară filmată undeva prin nordul Angliei și erau niște tarabe cu legume pe stradă, așa cum vedem des și pe la noi, doar că acolo îți luai singur ce voiai și lăsai banii într-o cutie. Când s-ar întîmpla asta și la noi? Ei, și pentru asta își vine să pleci din țară. Și, nu o să îți mai vină să pleci, când probabil vom putea face asta și la noi.

Cred că abia acum înțeleg foarte bine teoriile despre dezorganizare socială, pe care mi le-au predat în facultate.

Și … pentru toate astea cine este țapul ispășitor?

Și … dacă într-adevăr, copii noștri vor alege să plece din țară iar seara, după o zi de muncă, în drumul spre casă se vor întreba unde este totuși pentru ei acasă, pentru toate astea pe cine vor considera ei țapul ispășitor?

Sursă foto: www.pexels.com

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *