Începem o nouă săptămână cu un nou preşedinte, ales şi încă nemutat la Cotroceni, ca să putem spune dacă e bun sau nu. Începem o săptămână doar cu speranța că și noi ne vom îndrepta spre normalitate și abia apoi înspre mai bine. M-am uita la tv, la fel ca și voi, la cei care aseară au ieșit în stradă. Sper ca tot ce s-a întâmplat ieri să îl responsabilizeze pe cel ales președinte și să nu uite. Cu gândul la asta am găsit o poezie a lui Alexandru Mușina, cu care, cred, putem după această campanie, începe săptămână.
Doar sunete și culori, cioburi de dinaintea
Marii Suturi. Cei peste care-au trecut
Tancurile s-au impregnat în asfalt: atom de atom
Au intrat în casele noastre. Noi înșine, fără să vrem,
I-am luat pe talpa pantofului
În timp de ne sărutam, sau grăbiți
Să prindem metroul. Acolo unde-a fost sînge
Sînt cărți, acolo unde-a fost transpirație înfricoșată-i
Miros de mititei și kebab, cei care-au plîns
Sînt pămînt, sînt oase, sînt cheaguri de sînge,
Cei care-au ucis îmbîcsesc televizoarele, cei care-au vîndut
Și au cumpărat rînjesc în ziare. O după-amiază
Caldă și limpede cu T., care mi- spus: ”Plec! Plec.
Nu se mai poate aici! Măcar acolo am să mă plimb
Dintr-o parte în alta. Măcar acolo
Au deodorante mai bune.” Știam
Că n-o să-l mai văd niciodată, am lăsat
Să treacă vreo trei troleibuze,
Apoi i-am spus: ”Asta-i bătrîne. Noroc! Eu rămăn.”
Cioburi și sunete
Și culori, miliarde de cheaguri de sînge
Adunate pe creier, acolo
Unde-a fost transpirația fricii acum e fum de mici și kebab,
Acolo unde-a fost sînge sînt cărți și flori și ilustrate,
Acolo unde-am stat și am plîns e o simplă de bandă de-asfalt,
Pe care trec în viteză mașini, troleibuze,
Acolo unde prietenii mei au murit e o ușă în aer
Prin care trecem fără să știm seară de seară.
(Kilometrul 0)