Încă alegem să educăm după principiul ”eu te-am făcut, eu te omor”. Sunt unii părinți, după cum am auzit și văzut chiar astăzi, care cred că educația se face cu amenințări, că necesitatea învățării li se insuflă amenințând cu bătaia televizată, cu strânsul de gât și alte chestii motivaționale de genul acesta.
Mai degrabă cred că un elev s-ar duce cu plăcere la școală dacă de acasă, de la părinții lui ar înțelege de ce este important să învețe și mai ales că nu este necesar să fie bun la toate materiile. Nu trebuie să aibă 10 pe linie și un cap ”gol”. Trebuie să își descopere drumul și la ce este el cu adevărat bun, care este menirea lui, scopul lui? Nu ar trebui comparat cu colegul de bancă sau cu cel mai bun elev din clasă. El este cel mai bun, pur și simplu. Dar cred că pe mulți părinți nu îi interesează asta. El trebuie să fie cel mai bun pentru a vindeca niște frustrări și pentru a avea cu cine să se laude ei. Ei, adulții. Ei, oamenii ăștia mari care uită ce greu este să fii copil și mai ales adolescent.
Cred că și misiunea profesorilor ar fi mai ușoară dacă acasă, părinții s-ar implica în actul educației nu doar cu amenințări, ci cu discuții frumoase, cu încurajări, cu acceptări. Cu acceptarea faptului că nu toți copii trebuie să meargă neapărat la facultate, că nu toți trebuie să fie medici sau ingineri. Că nu toți pot să învețe bine la toate materiile. Cred, de fapt, că nici nu trebuie. De aici și marea problemă a sistemului nostru de educație. Unii sunt buni la ceva și alții la altceva. Fiecare suntem diferiți. Și, e bine așa. Nu cred în puterea amenințărilor.
Nu am copii și de asta este probabil când citiți asta vă gândiți că o să văd eu când o să îi am dacă mai gândesc la fel. Eu sper că da. Sper să nu uit nimic. Nu vreau să fiu un om mare care amenință un copil, nici măcar pentru a merge la școală. Nici pentru a învăța. Nu vreau să îmi vindec nimic prin propriul copil, când va fi să îl am. Nu vreau să fiu un astfel de părinte. Nu vreau să fiu un părinte ca doamna care a spus asta fiicei sale.
Sursă foto: www.pexels.com
