Într-o oarecare zi Natalia și-a exprimat dorința unei vacanțe la matușa mea. Da, ați citit bine. Are 5 ani și nici o problemă să doarmă în altă parte fără noi. Dacă citește vreun psiholog asta, poate să îmi scrie dacă e de bine sau de rău. Pentru că mie îmi place să fiu fericită, spun că e de bine, că e un copil independent.
Și negociam zilele. Eu zic una, ea zice măcar trei. Eu zic că ne va fi dor de ea, ea zice simplu și rapid că are o soluție. Și o întreb cum sună această soluție. În timp ce sărea în pat îmi spune: ne vedem pe telefon, când mă suni.
Și gata. Atât de simplu… o soluție pentru orice. Eu zic că atitudinea asta este clar ”de furat” de la copii.
Nu știu despre voi, dar eu primul lucru pe care îl fac când apare o problemă este să mă tângui. Și mă tângui, și mă tângui, și abia apoi caut soluții. Mereu spun că avem multe lucruri de învățat de la copii, dacă îi lăsăm să ne învețe.
M-a amuzat soluția ei și am apreciat felul optimist în care a întors problema mea: dorul. Tehnologia ne ajută, deci să o folosim înspre binele nostru.
Așadar, întorceți-o pe toate părțile, despre problemă zic, oricare ar fi ea și căutați partea pozitivă. Copiii ne învață că mereu există, în orice, și partea bună.