Norocul vine și fără bilet

…asta dacă ai destulă credință. E o replică ce sapă în tine adânc. O auzi și o iei cu tine acasă și te gândești la ea de câte ori simți că lucrurile nu ies cum ai crezut tu. Dar, până la urmă, se vor adeveri ele. Ai răbdare și crezi. Cu astfel de gânduri și povețe am plecat de la Confesiunile despre viață și artă ale lui Radu Beligan. Spectacolul a avut loc în urmă cu vreo două săptămâni la Onești și cu toate că aș fi vrut să scriu dintr-un suflet ce am auzit și cum a fost întâlnirea cu actorul, în același timp, simțeam nevoia să las să se decanteze sentimentele și impresiile. Să le las să se așeze frumos precum s-au așezat cuvintele maestrului Beligan. Dacă mai aveți ocazia să le ascultați, vă îndemn cu drag, va fi cea mai frumoasă lecție despre viață pe care o veți asculta de la un om cu o viață frumoasă, care a muncit și a pus iubire în fiecare scenă și act pe care l-a jucat. A îmbătrânit frumos și își trăiește bătrânețea cu demnitate. Pare împăcat. Poate și este, și cum altfel când toată viața a trăit-o cu iubire. De altfel, la final, ca o ultimă povață, ne-a îndemnat să iubim, orice, numai să iubim. Iubirea îi este și secretul longevițății sale, după cum a mărturisit.

Greu mi se pare să povestește despre ceva care te-a impresionat mult. Deși iubești cuvintele, acum ți se par goale și fără de sens. Am plecat de acolo cu gândul că toți cei cărora ne-a împărtășit din experiența sa de viață, suntem acum un pic mai buni și vom încerca să simțim și să trăim viața altfel. Că îi vom aprecia pe toți cei din jurul nostru. Că îi vom respecta, ajuta și ne vom aminti de fiecare. Că vom iubi ideile mărețe, arta, vom avea curajul să visăm, să ne luăm angajamente, să ascultăm, să credem. Că fiecare zi va fi o întâmplare frumoasă cu oameni frumoși, la suflet și chip. Că nu vom mai fi așa grăbiți deși nici unul dintre noi, nu știe exact unde este linia de final și pentru ce se grăbește acolo. Că ne vom face timp. Că vom respira. Și, evident iubi.

Ai impresia că îți povestește doar ție, că ești doar tu cu el și parcă și să respiri ți-e teamă. Să nu deranjezi, să nu întrerupi gândurile. În timp ce poveștește nu știi exact ce să faci. Doar să te uiți la el și să îl admiri, doar să închizi ochii și să asculți, să asculți și să te gândești la ce ai făcut tu cu viața ta până acum.  Parcă îți spune doar ție povești pe care să le iei cu tine, la care să te gândești și să fie un exemplu de cum să îți asezi frumos zilele din viață.

E sincer și deschis, te plimbă prin intime amintiri cu și despre oameni caLucia Sturdza Bulandra, Eugene Ionesco sau Mihail Sebastian.

După spectacol va fi prima zi din viața ta. Trăieste-o frumos și nu uita de iubire, niciodată.

Poze aici: http://dandima.ro/radu-beligan/

http://onestiul.ro/radu-beligan-la-onesti-imagini/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *