Înapoi în timp.
Septembrie 2012. Aveam un blog pe Blogger, îmi plăcea să scriu, scriam, în primul rând, pentru mine și despre mine. Un prieten bun mi-a trimis un link despre un concurs de blogging. M-am gândit câteva zile și m-am înscris. Așa, am devenit în urmă cu șase ani concurent participant la SuperBlog. Nu mai știu exact pe ce loc am terminat, dar am terminat. Și, am fost și la București, la Gală.
Îmi aduc aminte că aveam atâtea puncte de penalizare, aproape cât punctele adunate la probe. Să scriu la timp, a fost ceva ce rar de atins pentru mine. Prima probă am scris-o la timp, era pentru Toyota. La o probă, îmi amintesc, puteam să îmi aleg eu un premiu și am ales un audiobook despre managementul timpului. Ghici ce? Nici nu mai știu pe unde l-am pus. Posibil să îl fi ascultat, totusi, o dată. Am cunoscut niște oameni foarte fain la Gală. Cu mulți dintre ei am și păstrat legătura mult timp. A fost o experiență foarte frumoasă.
În zilele noastre.
Septembrie 2018. În cei șase ani s-a întâmplat așa: m-am mutat cu blogul pe un domeniu propriu, cel care m-a dus la gară, să plec la București la gală și m-a și luat înapoi de la gară acasă, la întoarcere, a devenit soțul meu. Întoarcerea acasă de la gala SuperBlog, e una din amintirile noastre de cuplu. Începuse să ningă foarte tare și până am ajuns eu acasă, era zăpada cât casa. Abia a putut ajunge la gară să mă ia. Dar a venit, cu peripeții chiar, și mereu legat de asta spune: ”ei, vezi, ce declarație de dragoste mai mare de atât ai fi vrut?” Tot el este cel care mi-a cumpărat cadou domeniu, într-un an, de Crăciun. Atunci m-am supărat. Adică, ce cadou e ăsta? Cum pui un domeniu sub brad? Între timp mi-au trecut pseudo-problemele astea pentru că am devenit mamă. Acum am alte probleme: ce e cu pata aia pe față, a dormit prea mult, a mâncat prea puțin, ce program o avea medicul, de ce țipă, cum să fac să nu țip și eu. 🙂 E o fetiță minunată cu ochii albaștri și părul mereu ciufulit. Fiecare zi a noastră e o aventură minunată. Despre asta scriu acum pe blog. Despre cum încerc să termin articolul ăsta, dar ea vrea să îi cânt ”Wheels on the bus”.
În toți acești ani, nu s-a schimbat pasiunea pentru scris. Scriu, în continuare, în primul rând, pentru mine, pentru că îmi place și pentru că acesta este visul meu.
Întâmplător am văzut anunțul cu înscrierile pentru o nouă ediție de SuperBlog. Ediția de 10. Apropo de asta, primul meu articol pe un blog l-am publicat acum 10 ani. Pe primul meu blog.
Și, m-am gândit, ce ar fi să mă înscriu din nou. Cu siguranță o să văd diferit experiența asta, față de acum șase ani. Nu am nimic în minte acum despre cum va fi sau ce îmi propun. Am timp să mă gândesc la asta până în octombrie, când începe competiția SuperBlog.
Până atunci, iată, deci, m-am înscris din nou. 🙂
Sursă foto: www.pexels.com
One comment