”Life is very long” … spunea T.S. Eliot… și așa o fi. Oricum ai trai-o, de cele mai multe ori ajungi să crezi că viața este foarte lungă.
Și pentru că este luni, m-am gîndit să dăm această zi pe o poezie. O zi din viața asta, pentru poezie. Această luni, lui T. S. Eliot, care așa cum spunea Nichita Stănescu ”este cel puțin un dificil și un straniu. Școul lecturii este întrucâtva asemănător mirajului unui pământ necunoscut sau, și mai și, mirajul unui teritoriu sufletesc neabordat încă.”
Peisaje
New Hampshire
Glasuri de copii în livadă,
Între timpul înfloririi și al roadelor;
Capete aurii, capete trandafirii
Între vârful verde și rădăcină.
Aripă neagră, aripă castanie, zboară ușoară;
Douăzeci de ani și adio, primăvară;
Azi mă doare iară, mâine-o să mă doară,
M-acoperă, dară, lumină-n frunzară;
Cap auriu, aripă neagră-n vânt,
Cânt blând,
Sfânt cânt
Frânt vrând zborul în măr.
19 comments