”A fost odată ca niciodată ” … Importanța basmelor pentru copii

Albă-ca- Zăpada, Cenușăreasa, Scufița Roșie, Harap-Alb, Prâslea cel voinic și merele de aur, Soldățelul de Plumb, Frumoasa și Bestia, Fetița cu chibrituri … vă mai aduceți aminte? Sunt doar câteva din basmele copilăriei mele. Cu siguranță și a copilăriei voastre. Visam să fiu Cenușăreasă, să am o casă în pădure ca Albă-ca-Zăpada, să am puterile lui Prâșlea cel voinic. A fost odată ca niciodată și …au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, așa începeau și se sfârșeau cele mai frumoase povești, pe care astăzi mulți dintre părinți evită să le mai citească copiilor. Majoritatea părinților le consideră prea dure și se tem că ar traumatiza copii. De fapt, copii au nevoie și de astfel de povești, iar basmele au un rol foarte important în copilăria lor.

Cartea ”Psihanaliza basmelor” scrisă de Bruno Bettelheim vă poate ajuta să înțelegeți și mai bine ce rol important au aceste povești în viața copiilor. Autorul susține că: ”basmele stimulează imaginația celor mici, îi ajută să-și clarifice emoțiile, anxietățile și aspirațiile, sugerându-le rezolvări pentru probleme cu care se luptă mintea unui copil: teama de a fi abandonat de părinți, rivalitățile între frați, sexualitatea adultă, violența, invidia, teama de moarte. Pentru că basmele au finaluri fericite în care binele triumfă, prin lectura basmelor copilul se identifică cu personajele și se eliberează de angoasele sale.”

Cartea a fost scrisă pentru ca părinții să înțeleagă mai bine că basmele pot avea un rol terapeutic în viața copiilor. De exemplu, autorul este de părere că majoritatea părinților au tendința de a prezenta copiilor doar părțile frumoase despre lume. O lume minunată în care nu există oameni răi, tristețe, nefericiri, eșecuri, moarte. Dar, viața reală este și despre asta. ”O informare unidimensională hrănește mintea unidimensional, iar lumea reală nu este exclusiv luminoasă. Tocmai acesta este mesajul pe care basmele, sub multiple forme, îl comunică unui copil: că lupta împotriva obstacolelor majore în viață este inevitabilă ca parte intrinsecă a existenței umane – dar, dacă nu ne speriem, ci înfruntăm toate problemele grele și neașteptate, deseori nemeritate, vom reuși să le stăpânim, iar în final să ieșim victorioși.”

Copii au nevoie de basme. Copii au nevoie și de real, și de imaginar

Autorul este de părere că basmele încep să își exercite impactul benefic în jurul vârstei de patru-cinci ani. Atunci ar trebui să începem să le citim, seară de seară, basme.  Am putea începe, chiar, cu basmul preferat din copilăria noastră. Vom observa, din atitudinea copiilor dacă rezonează cu el sau nu. O să observați că sunt basme pe care copilul vă cere să i le citiți des. Seară de seară, chiar.

Autorul ne încurajează să citim aceeași poveste de câte ori ne cere copilul. Doar în acest fel copilul își va rezolva conflictul interior, care l-a făcut să rezoneze atât de bine cu un anumit basm. Mai mult, ne încurajează să nu le cerem copiilor explicații de ce îi place un anumit basm sau să intuim noi și să îi explicăm. Trebuie să îl lăsăm pe el să descopere. ”Creștem și găsim un sens în viață și încredere în noi înșine înțelegând și rezolvându-ne problemele personale prin propriile noastre forțe, nu datorită explicațiilor altora.”

Copii au nevoie și de real, și de imaginar. Ei fac diferența între ele. Versiunile simplificate și înfrumusețate ale basmelor sunt transformate,  după cum susține autorul, doar într-o ”distracție găunoasă”. Copii chiar au nevoie de o lume magică în copilărie. Nu trebuie să li se prezintă totul ca o realitate stictă.

Bruno Bettelheim povestește că sunt mulți copii care privați în copilărie de basme, ajunși adolescenți, caută diferite forme de evadare într-o lume magică. ”Am cunoscut multe cazuri în care, mai ales în ultima perioadă a adolescenței, se recurge la anii de credință într-o lume magică pentru a compensa faptul că o persoană a fost privată prematur de această copilărie, prin forța cu care i s-a impus realitatea strictă.”

”Fiecare basm este o oglindă fermecată”, așadar, lăsați-vă copii să se reflecteze în ele. Cred că va fi plăcut și pentru voi să recitiți basmele copilăriei. Mie mi-e plăcut foarte mult cartea lui Bruno Bettelheim. O recomand cu drag. Te va ajuta pe tine, dar și pe copilul tău. Este o lectură care merită fiecare minut acordat.

Veți găsi în carte și o analiză a mai multor basme. Într-un alt articol pe blog, îl găsiți aici, am scris ce analiză a făcut autorul basmului ”Cenușăreasa”.

Dacă v-a plăcut acest articol puteți să îi dați like, share sau să comentați. Voi le citiți basme copiilor? Care este basmul vostru preferat.

Dacă vreți să descoperiți și alte articole, puteți da like și paginii de Facebook.

8 comments

  • Mona spune:

    Da! Nu-mi pot imagina o copilărie fără magia basmelor. Lupta dintre bine și rău, asumarea sau nu a greșelilor, speranța, curajul, toate și multe altele le-am deprins din poveștile citite. Sper să o facă și copiii mei!
    Mi-au plăcut enorm toate basmele clasice, dar îmi amintesc cu plăcere de o carte de povești anume. Se numea „Pisica albă, pisica neagră”. Trebuie să caut să văd de cine e scrisă că nu mai rețin, dar știu că o știam pe de rost.
    Lumea ar fi mai frumoasă dacă oamenii nu ar uita poveștile! 😊

  • illusion spune:

    Ce amintiri frumoase mi-ai trezit! Ambii părinți mi-au citit basme: mama din Frații Grimm și Povești Nemuritoare, tata (mai patriot din fire) dintr-o carte de basme românești. Nu-mi pot imagina o copilărie fără basme!

  • Madi spune:

    Și eu am citit un număr impresionant de basme în copilărie. De la un volum imens de Frații Grimm, până la celebrele serii cu povesti nemuritoare. Unele erau de-a dreptul magice. In schimb despre cele românești nu-mi amintesc cu drag. Ba chiar de Tinerete fără bătrânețe îmi amintesc ca despre un film de groază văzut la o vârstă prea fragedă. Aveam și disc. Avea niște sunete macabre. Andersen mi-a mai plăcut foarte tare.

  • Ruxandra spune:

    Așa e! Copiii au nevoie de basme,îi ajută foarte mult,dar și celelalte cărți pentru copii sunt făcute special pentru a le ajuta imaginația să zburde.
    Din păcate,nu toate basmele pe care le știu sunt ideale pentru ei.
    Sunt de părere că părinții chiar trebuie să le citească celor mici foarte mult,dar să aibă grijă ce fel de povești aleg.

  • Interesanta abordare a scriitorului. Cred ca a mers pe educatia daneza. Ei spun tot asa, nu le spune copiilor ca totul se termina cu bine. Chiar am vazut cateva filme daneze, finlandeze si ce crezi? Finalul este tragic, trist, real.

  • Abisurile spune:

    Foarte interesant! Sunt convinsa ca toți ne tragem o parte din imaginație din lumea basmelor ascultate în copilărie. Cum ar fi o lume fără Basme? Cred ca nu ar fi… Interesant subiectul. Și, oare ce devin basmele când creștem mari? Cu ce le înlocuim?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *