Dacă ai copii, știi că toți fac febră, brusc, chiar noaptea de obicei, toți cad, memorabil, toți fac o răceală, enteroviroză, enterocolită sau mai știu eu ce, de care îți aduci aminte. Părinții, de cele mai multe ori, în toate episoadele astea au roluri care implică agitație, panică, sperieturi și învinovățiri. Dar dacă … eram mai atent, mai precaut, mai prezent, și tot așa. Grija și învinovățitul fac parte din a fi părinte. Dacă tu nu simți toate astea, ești super tare. Eu nu pot.
Am putea spune că suntem norocoși, Natalia nu este chiar cel mai bolnăvicios copil, dar cu toate astea, avem și noi amintiri de genul acesta. A făcut febră mare, aproape 40, de două ori. O dată chiar noaptea, și nici nu eram acasă. Atunci e panica și mai mare. Ce fac aici, că nu cunosc pe nimeni? A trecut. Dar evident că m-am panicat, învinovățit, un pic, că am plecat de acasă. A mai făcut o dată. A fost răcită. O răceală din aia urâtă plus un medic cu care nici eu, nici copilul nu am rezonat prea bine și a rezultat ceva urât și memorabil. Atunci m-am învinovățit foarte tare. Că nu mi-am ascultat instinctul, că nu am schimbat doctorul, că nu trebuia să stau în spital, că trebuia să pun mai multe întrebări, și tot așa. Dar dacă … Dar, au trecut. Toate cu bine.
Zilele trecute când se juca, și-a uitat, un pic, mâna în spate și s-a auzit poc. Nu eram eu lângă ea, era soțul meu așa că de data asta el s-a simțit vinovat. Dar dacă … E totul bine. Până la urmă nu s-a întâmplat nimic grav dar ne-am făcut multe griji și ne-am simțit vinovați că ar fi trebuit să fim mai atenți.
Știu sigur că nu ajută gândurile astea, dar e ceva în noi, în noi părinții, care ne face să fim plin de griji și să credem, de multe ori, că tot ce se întâmplă rău cu copilul e și din vina noastră. Dacă se îmbolnăvește, cade, face alergie la ceva, i se cariază dinții și …. completați voi, crezi că e și din vina ta. Că trebuia să fii mai atent, că nu trebuia să faci așa ci altfel, să te informezi mai mult … și iarăși completați voi.
Nu aș putea să spun să nu mai faceți așa, ar fi chiar culmea când eu îmi fac griji din orice și cred, de cele mai multe ori, că puteam să fac mai bine, să fiu mai atentă, să mă joc mai mult, să nu mă enervez. Pot spune doar, că dacă și voi vă faceți griji, uite nu sunteți singurii. Suntem mulți, cred. Suntem părinți.
