A fost odată ca niciodată … am ales să încep așa povestea despre prima noastră întâlnire pentru că, dacă ne întrebi de câți ani suntem împreună, noi răspundem exact așa:
Soțul: Eii, nu știu, de mult. Cine să numere atâția ani?
Eu (adică soția): Ă, nu mai știu exact, de vreo șase ani, sau șapte? Hai, chiar nu mai știi?
Amândoi: Ne uităm unul la altul și izbucnim în râs.
Așadar, a fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu am avea ce să povestim astăzi. Cred că atunci când am ieșit pentru prima dată la o întâlnire, nici unul nu s-a gândit că va veni o zi când din camera alăturată vom auzi: ”mama și tata veniți!”
Nu ne-am împiedicat în detalii:
– ziua în care ne-am văzut prima dată: cine mai știe, ne-am cunoscut la radio dar prima întâlnire a venit abia după un an și ceva, într-o seară de mai. Era cu o zi înainte de ziua mea dar nu mai știm exact anul. Cred, 2012. Deci, nu sărbătorim nu știu câți ani de relație în mai, ci doar ziua mea.
– nu avem melodia noastră, locul nostru, restaurantul nostru: nu am legat relația noastră de nimic, ci doar de noi.
– nu am numărat niciodată de cât timp suntem împreună: parcă dintotdeauna … și atât contează. Ce simți, nu de când simți. Tocmai de asta, nu știm să spunem exact de când suntem împreună. Oricum, eu nu am memoria numerelor.
Amândoi, în schimb, ne aducem aminte că era o zi de joi. Lucram în presă și joia era ziua în care trebuia să finalizăm ziarul, ca să îl trimitem la tipografie. Terminasem undeva după 11 noaptea, timp în care el dădea ture cu mașina prin oraș, așteptându-mă. Îmi trimitea mesaje din când în când: ”mai ai?” și primea înapoi: ”puțin. scuze”. Abia am găsit un restaurant deschis la ora aceea. Nu îmi mai aduc aminte ce am vorbit, dar îmi aduc aminte că aveam emoții. Nu mai ieșisem de mult la o întâlnire, așa oficial. Îmi aduc aminte cum eram îmbrăcată, pentru că fix în ziua aceia ne făcuse și poze. Urma să se deschidă televiziunea și făcusem pentru asta o ședință foto.
Exact cu această cămașă și o geacă pe deasupra am ieșit la prima mea întâlnire cu cel care nu credeam că va ajunge să fie soțul meu. De fapt, cred că acesta este farmecul acestor întâlniri. Nu știi niciodată că vor ajunge o poveste de familie … povestea voastră de familie. 🙂
Cu cât te pregătești mai mult pentru prima întâlnire, cu atât sunt șanse mai mari ca relația să fie trecută la eșuate. Nu ați auzit și voi de povești din acelea în care un el și o ea și-au dat întâlnire, s-au pregătit și aranjat până la cele mai mici detalii și finalul a venit mai repede decât se așteptau?
De multe ori, când te aștepți mai puțin, te întâlnești cu el sau cu ea și, de acolo se scrie povestea voastră de iubire.
Cred că prima întâlnire trebuie să fie despre sinceritate, inclusiv în ceea ce privește stilul vestimentar. Să te duci îmbrăcat așa cum îți place, nu doar pentru a impresiona. Și mie îmi plac rochiile elegante dar, nu m-aș fi dus niciodată la o primă întâlnire îmbrăcată așa. Mi se pare prea mult, mai ales că eu sunt o persoană care preferă stilul casual, uneori smart-casual și aș dormi și în blugi. Mă îmbrac cu rochii elegante la evenimente care presupun o astfel de vestimentație dar, pentru o întâlnire, prefer un loc mai simplu, în care să mă îmbrac așa cum îmi place și cum mă simt bine.
O pereche de blugi, o cămașă sau un tricou, încălțată cu balerini, pentru mine este o ținută potrivită pentru prima întâlnire. De altfel, după cum ați văzut și în pozele de mai sus, exact așa am fost îmbrăcată la prima întâlnire cu soțul meu.
Ce efect are prima impresie?
Psihologii spun că prima impresie este foarte importantă și sunt suficiente între 30 de secunde și 4 minute ca să ne facem o părere despre celălalt. În acest interval de timp, spun ei, atenția și capacitatea de a reține amănunte sunt maxime și poți produce un impact pozitiv sau negativ și de asemenea, acesta este și momentul în care decizi dacă te implici sau renunți. Conform studiilor, se pare că poți crea un impact pozitiv doar prin simpla prezență, fără a vorbi chiar, întrucât calitățile pot fi detectate în 30 de secunde, fără ca celălalt să audă ce spui.
Așadar, este important să fii sincer, dacă vrei ca prima întâlnire, să nu fie doar prima. Și, la întrebarea cu ce să mă îmbrac, răspunsul să fie: așa cum te îmbraci tu de obicei. Dacă cineva te place, iată, spun și psihologii, te place, pentru ceea ce transmiți tu. Iar, dacă alegi articole vestimentare în care tu te simți confortabil, natural, te reprezintă, prima impresie transmisă va fi una pozitivă.
Probabil dacă m-aș fi dus încălțată cu pantofi, în loc să mă concentrez pe întâlnirea în sine, aș fi fost atentă la cum merg și mi-aș fi imaginat doar cum ajung acasă și îi dau jos. Și, probabil aș fi făcut o impresie proastă.
Cum să faci o impresie bună la prima întâlnire
– Fii tu: nu încerca să pari altceva decât ești. Dacă vrei să faci o impresie bună trebuie doar să fii sincer.
– Îmbracă-te în stilul tău: alege pentru prima întâlnire ceva ce te reprezintă. Dacă îți place stilul casual poartă ceva lejer.
Sau, dacă îți place stilul elegant-chic, poți opta pentru o rochie. Cu siguranță, o vei purta natural la prima întâlnire, dacă acesta este stilul tău.
Nu încerca să pari altceva sau să te îmbraci altfel decât te simți bine pentru că vei transmite asta și s-ar putea să nu fie cea mai reușită întâlnire a ta.
– Ține cont de locul în care te întâlnești: în funcție de stilul tău, alege piese vestimentare care să se potrivească cu locația în care ați decis să vă întâlniți.
– Zâmbește: oamenii care zâmbesc transmit energie pozitivă. 🙂
Și … la fel ca în basme, după o primă întâlnire, spre să trăiți fericiți pânâ la adânci bătrâneți.
p.s.: abia după luni bune de când eram împreună am aflat că nu îi plăcea deloc parfumul meu. Era prea tare, spune el. Deci, puteți trece la lista de mai sus și un parfum mai lejer. 🙂
Sursă foto: Answear și arhivă personală.
Articol scris pentru cea de a 24-a probă la SuperBlog 2018.
