Cer albastru

E un cer albastru si frumos cum de mult timp nu am mai văzut. E un cer de primăvară și miros ușor de zambile. E din nou verde. Din nou primăvară. Nu-i pot înțelege pe cei care fac astenie când vine primăvara. Cum nu poți să te îmbeți cu tot mirosul ăsta a viață și să te lași purtat de el? Cum nu poți să ridici față spre cer să simți cum te ard primele raze de soare? Viața nu e făcută doar să mergi cu capu-l în jos. E poate cel mai frumos anotimp. Pentru ce ai avea alte stări decât cele de exaltare? E cel mai bun moment să te plimbi din nou, să stai să vezi cum se înserează, să auzi primele gâze, primele adieri ale vântului de primăvară și să vezi primele fire de iarbă. De-ar fi mereu și în sufletul nostru ca o primăvară, o, cum am mușca cu poftă din viață, ca dintr-un măr roșu și suculent. Dar uneori e și toamnă iar alteori chiar iarnă. Măcar în calendar când e primăvară , să ne fie și în suflet. De-am renaște mereu, de fiecare dată, odată cu natura, la început de martie, ce oameni am fi! Mai curați, cu mai puține pete și răni. Ce oameni, ca o primăvară.

Privește sper cer. E un albastru pur, știi, exact ca-n romanul lui Tracy Chevalier. E un cer albastru deasupra noastră și o primăvară care așteaptă să se cuibărească în suflet.

Am găsit și prin foile mele, care s-au adunat sub forma unei cărți nepublicate, ce scriam mai demult despre privitul spre cer.

” Eu merg cu capul plecat. Poate și tu. Poate și voi.

Zi de zi văd oameni care merg cu capul plecat, parcă se uită după tot ce au pierdut și niciunul dintre noi nu ne gândim că poate ar trebui să căutăm cu ochii mai sus. Că poate răspunsul e în albastrul cerului.

Când a fost ultima dată când te-ai uitat spre cer? Nu-i așa că ți se pare mai ușor să treci peste toate cu capul plecat spre pământ? Ieși afară, uită-te în jurul tău și numără câte persoane vezi că se uită și spre cer. Probabil aceia sunt cei mai fericiți. Și nu pentru că totul ar fi perfect în viața lor. Pur și simplu. Poate că din când în când se mai uită în sus, pentru liniște și inspirație. Când ridici capul toată durerea e mai ușoară, unele gânduri ne părăsesc, unele dureri tac. Tu îți aduci aminte când ai văzut ”ceva” cu capul plecat?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *