O veste fulgerătoare m-a întristat foarte tare săptămâna trecută. Joi noapte, poetul și profesorul Andrei Bodiu a scris un ultim vers. Acum e undeva în ceruri, probabil cu poeții dragi lui, care la fel ca el, au plecat repede și ne-au lăsat mai goi. Mi-a fost profesor și m-a învățat să recitesc poezie. Pentru toată activitatea lui, pentru plecarea prea devreme dintre noi, poezia de luni îi este dedicată lui. Vreau să cred că poetul Andrei Bodiu va trăi de fiecare dată când îi vom citi și reciti poeziile lui. Va rămâne viu, dacă nu îl vom uita.

Vă las două poezii de ale poetului, care ne-a scris repede și trist, un ultim vers.

Vecine drag când
apeşi pe trăgaciul bormaşinii
gândeşte-te şi la mine

Ştiu că atunci când apeşi
Lin butonul te simţi dacă
Nu Superman măcar Robocop
Lustruindu-şi cu mâneca plăcuţele de frână.

De aceea rogu-te urmează sfatul meu:
Apasă lin trăgaciul apoi
Mai tare şi mai tare propteşte-te bine
Pe picioare.

Fă-ţi o gaură în cap.

(Andrei Bodiu)

Epilog
Şi  capul nostru şi mîinile noastre sînt
Închise sînt legate
nu se vede nimic
nimic
Sînt aici aici aici
sîntem puşi unul lîngă altul
ne învîrtim în cerc
ne învîrtim în cerc
simţim căldura şi frigul şi ploaia şi ninsoarea
şi ploaia şi căldura şi ninsoarea şi frigul
atît
atît

(Andrei Bodiu)

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *