Astazi e timpul pentru poezie. Sper sa aveti o saptamana frumoasa si cand e prea greu sa va gasiti alinarea intr-o poezie.

Catre cititor

Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria.
Pacatele-s cît muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi
Crezînd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
în pernele pierzarii, Satan înselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.
Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav
Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.
Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea,
îmbatrînita tîta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,
E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava.
Dar printre rîsi, pantere — rînjindu-si bucuria —
Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscind
Si sufletului nostru sporind menajeria,
E înca o jivina, si poate cea mai rara!
Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;
Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin,
— O, cititor fatarnic, — tu, semenul meu, — frate!

(Charles Baudelaire)

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *