Poezia de luni – Sonet

Nu am uitat de poezia de luni dar a uitat timpul de mine. M-a aruncat intr-un colt, mi-a dat de lucru si uite asa au trecut, prea repede,  cateva zile de luni si nu am mai apucat sa postez. In sfarsit, in aceasta luni, timpul mi-a dat drumul un pic si revenim la poezie.

Mai e putin de tot si calendaristic se incheie primavara. De altfel, temperaturile care prind curaj ne amintesc ca e sfarsit de mai. Poezia de astazi este despre inceput de vara, sfarsit de primavara.

Sonet

Apuse primavara. Parfumul de-nceput

trecu in exaltarea de flacari estivale.

Dar peste cenusiul acestor zile goale,

azi nici o galaxie de vise n-am vazut.

 

Sunt la hotarul lumii, pe-un tarm pustiu nascut,

muscat de marea sumbra, cu- doar arar- semnale

din vesnicie. Sange, sudoare, zile pale,

cateva scoici si scnaduri – si anii au trecut.

 

Dar viata n-am iubit-o mai mult ca azi nicicand

Eternitate! Pruncii se nasc cu-acest cuvant

pe buze-n fata vietii, genunchiul meu se-nclina.

 

Trufasul, greu isi poarta povara in spinare.

Ca floarea de-ntuneric, tanjind dupa lumina,

vreau sa primesc o raza in mana-mi rugatoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *