Nu știu dacă mi se întâmplă doar mie (sper nu), dar eu am niște momente în care, parcă, îmi stă mintea-n loc. Mă ”înfig” așa în câte o idee, apoi mă întreb ce o fi fost în mintea mea de am făcut asta. Mi se întâmpla înainte de Natalia și mi se întâmplă des, spre foarte des, și acum cu Natalia. Eu zic că de la oboseală dar, de fapt, cred, că așa funcționez eu. Îmi merge mintea brici o perioadă, apoi simte nevoia și ea să se odihnească.
Mi s-a întâmplat să îmi cumpăr balsam de păr, în loc de șampon, că mi-a fost lene să citesc, și mie după cum arăta bidonul îmi inspira că e șampon, să îmi cumpăr un tricou mai mic pentru că am uitat să mă uit la mărime și mie mi s-a părut că e ok, să îi cumpăr Nataliei un costumaș, după părerea mea foarte drăguț de ieșit în parc, și să citesc ulterior pe bon că eu de fapt am cumpărat o pijama foarte draguță. Îmi place spre deloc, după cum vedeți, să fac cumpăraturi. Nu am răbdare. Nu vă imaginați acum că soțul meu este cel mai norocos bărbat, care a găsit o femeie căreia nu îi plac cumpărăturile. Le-am descoperit pe alea on-line și de asta nu mai am răbdare.
Și mai am multe momente ca acestea. Păi, de exemplu, când am îmbrăcat-o foarte frumos, în alb, și i-am luat cretă colorată să deseneze în parc. Adică, dacă tot aveam planuri din astea, nu era mai simplu să o îmbrac altfel, ca să nu arate și ea ca o pictură neterminată?
Când era frig și nu mai știam ce să mai facem prin casă, am găsit eu pe internet o rețetă de moon sand. O, hai să o facem! Era o chestie făcută cu făină albă și ulei de bebeluși. Foarte fain a ieșit, ca un fel de plastilină, dar Natalia s-a jucat prin toată bucătăria și abia după ce l-a împrăștiat pe tot mi-am amintit că e făcut cu ulei de bebeluși. Upssss! Cât am mai spălat gresia! Puteam să fac patinoar, cum alunecai.
Tot așa de puțin inspirată am fost când mi-a venit mie o idee minunată să îi fierb paste și să o las să se joace cu ele. Și s-a jucat o perioadă, apoi i-a venit ideea să le arunce prin bucătărie și fix în acel moment m-a sunat o prietenă. Și cum în sezonul rece multe zile la rând singurul adult cu care comunic e soțul meu, când te sună cineva, altcineva adică, un adult cu care poți vorbi normal, răspunzi clar. Așa că am decis să o las să facă ce vrea, ca să vorbesc. Se spală greu să știți urmele de paste uscate pe gresie. Aș fi putut să îi dau altceva de făcut și să sun eu după, înapoi. Dar, la disperare nu gândești limpede.
Când i-am tăiat centurile de la scaunul de masă, iar nu am gândit prea mult. Avea stabilitate, avea cred aproape de un an și mă gândeam că nu mai au rost. Ce om mănâncă legat când stă la masă? Pac, le-am tăiat, pac, din secunda următoarea Natalia nu a mai mâncat în poziția șezut. În picioare, în mâine, în orice fel, dar de atunci nici nu a mai stat liniștită. Și nici eu, pentru că nu mai poate fi lăsată nesupravegheată acolo. Mi-am dat o sarcină în plus, singură.
Și păstrez pentru final opera soțului meu, că i se mai întâmplă și lui, se pare. Că de aia e soțul meu, suntem cam la fel, dar pe rând, ca să ne ajutăm unul pe altul. Când îmi stă mie mintea, îi merge lui, când îi stă lui, pornește a mea. Plantau în balcon, eu spălam vase și am auzit doar: vino să vezi! Puțin am văzut, apoi mi s-a întunecat privirea. Era pământ în tot balconul. Natalia a aruncat un pumn și pentru că nu a auzit cuvântul magic ”Stop” a continuat, crezând că este bine. Cred că ar fi chiar util să ne mutăm la casă.
După cum vedeți e o mare distracție la noi, doar că la final, tot noi trebuie să facem curățenie.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.