Când o mamă răcește

Când o mamă răcește … păi, ar trebui să se oprească totul pentru o clipă: timpul, copilul, soțul, vecinii, mașinile de pe stradă, televizorul, pisica… nu știu, ce mai vreți voi, dar să fie un moment de liniște. Să doarmă și ea un pic. Să își întindă oasele, care o dor de parcă ar fi lovit-o trenul și târât-o câțiva metri. Să bea un ceai cald, cât este cald. Să își ia la timp medicamentele nu doar când își aduce aminte. Dar nu … când o mamă răcește, nu are ce face.

2019 ne-a găsit pe toți bolnavi. De la mare la mic; exact în ordinea aceasta ne-am îmbolnăvit. Pe 1 ianuarie îmi vâjâia capul, pe 2 ianuarie eram amețită și nu puteam face mișcări prea bruște, iar de pe 3 ianuarie nu m-aș mai fi dat jos din pat. Și nici acum nu mă simt prea bine. Văd tastele laptopului și nu prea. Dar tot de pe 3 ianuarie, ziua în care nu m-aș mai fi dat jos din pat, Natalia a început să se simtă rău. Se pare, prost moment mi-am ales și eu să răcesc. Treaba mea, să mă descurc.

Clar, mamele nu trebuie să răcească. Nu încape asta în program. Și dacă se încăpățânează să o facă, e treaba lor cum se descurcă.

Am băut atâtea prafuri din alea cu gust înfiorător de lămâie artificială, dar nu au avut nici un efect. Nu m-am apucat de văruit sau de redecorat prin casă, ca prin reclame. Mă duceam doar mai des la baie… în rest alte efecte nu am simțit.

M-am apucat de luat pastile serioase, nu glumițe care se amestecă cu apă călduță. Oarecum mă simt mai bine. Ar fi minunat dacă aș putea respira și fără să îmi dau puf-uri în nas, și dacă nu m-ar mai apuca tusea fix după ce adoarme Natalia. În rest, am mari speranțe de la 2019.

Restul familiei e mai bine. Soțul, adică tatăl Nataliei, e aproape de tot vindecat. El a optat pentru vin fiert. Natalia e și ea înspre bine.

Pe unii răceala i-a pus la pat. Păi, aia e răceală norocoasă. Și posesorul ei. Eu pe a mea am plimbat-o prin toată casă, am pus-o să spele vase, să dea cu aspiratorul, să șteargă parchetul, să se joace cu plastilină, să picteze, să alerge prin casă. Știu, nu am fost cea mai bună gazdă, dar, în general, nu prea sunt. Și mai ales cu ”musafirii” nepoftiți.

Cam așa a fost începutul de an la noi. Virusurile au venit cu sorcova și și-au cam prelungit vizita. După experiența asta rămân la concluzia de la început: când o mamă răcește … nu are ce face. 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *