Când ai făcut ceva doar pentru tine? – Social Media for Parents 2019

Săptămâna trecută am participat la Social Media for Parents, cel mai important eveniment dedicat bloggerilor de parenting din România. Evenimentul a avut loc la Hotel Caro București și a fost organizat de Evensys. Locația, prezentările, întâlnirea cu bloggerii – totul a fost minunat. A fost pentru mine o zi în care m-am încărcat cu multă energie pozitivă. M-am bucurat să stau de vorbă, de data asta, față în față, cu bloggeri pe care îi știam din on-line, să cunosc oameni noi, să descopăr informații utile din domeniul parentingului și social-media. Deși am ajuns la conferință după o noapte în care am dormit doar câteva ore, pentru că am avut un drum lung de făcut până la București, evenimentul mi-a dat energia de care aveam nevoie și nu a mai contat nimic, doar că eram acolo și avem ocazia să aflu atâtea lucruri interesante.

Evenimentul a fost împărțit pe trei sesiuni: parenting trends, social-media trends și, la final, dezbaterile – on-line trends. 

Prima parte a fost plină de informații din domeniul parentingului. Au vorbit Antonia Noel, psiholog, consultant și formator, care a avut o prezentare foarte frumoasă despre relația dintre părinte și copil, Sorin Cadar, medic primar ORL, Asociația Română de Homeopatie Clinică, despre medicamentele homeopatice în practica pediatrică, Adriana Mitu, fondator centru Educ, care a lansat o întrebare tare provocatoare pentru noi părinții: ”când ai făcut ceva doar pentru tine?” și Nansi Lungu, analist comportament, care a vorbit despre un subiect foarte interesant pentru toți părinții: tehnologia și copii.

Un copil este o persoană unică, irepetabilă, indivizibilă

Antonia Noel și-a început foarte frumos prezentarea despre relația părinte-copil folosindu-se de o eșarfă. Așa ne-a făcut să înțeleg mai bine că atât noi, părinții, cât și copiii, suntem responsabili de această relație. Nu este ceva ce ține doar de noi părinții. Ei sunt la un capăt, noi la celălalt, iar ca eșarfa să nu cadă, trebuie să ținem și noi, dar și ei de ea. Și ar trebui să le spunem și copiilor despre asta, încă de când sunt mici.

Ca părinți, trebuie să vorbim în căpătul nostru de relație, nu în jumătatea copilului. De exemplu, nu îi spunem copilului: du-te și strânge jucăriile, ci:  eu aș vrea să te duci să strângi jucăriile. Și la fel de interesantă mi s-a părut și ideea: să vorbim cu copilul, nu despre copil.

Dacă noi considerăm că un copil ne aparține, doar noi decidem, nu îi respectăm ideiile, nu îl considerăm o persoană diferită, unică de noi, riscăm să îl deposedăm de autonomie.

Un copil, evident, are nevoie și de limite. Balanța limite/permisivitate este foarte importantă în relația noastră cu copiii. Trebuie să știm când și cum să punem limite, dar nici să ne transformăm în niște părinți care nu îi oferă respect și libertate copilului. Asta este dificil, știu și eu din practică, dar dacă suntem deschiși și dispuși să învățăm chiar de la copiii noștri, vom găsi calea prin care talerele balanței să stea în echilibru, nu să se încline mai mult într-o parte sau în alta.

Un alt lucru important din discursul Antoniei Noel, pe care mi l-am notat și subliniat, este faptul că un copil trebuie diferențiat de comportamentul lui. Cu alte cuvinte, să nu le mai lipim etichete în funcție de ceea ce fac. Fiecare dintre noi suntem mai mult decât ceea ce facem la un moment dat. Același lucru este valabil și în cazul copiilor. Dacă plânge, nu este un plângăcios, este doar un moment în care a plâns. Dacă nu vrea să împartă o jucărie, nu este un copil rău, este vorba doar de o jucărie pe care nu vrea să o împartă. Și tot așa. Ați înțeles ideea.

Când ai făcut ceva pentru tine?

Aceasta a fost una din întrebările din prezentarea Adrianei Mitu, fondator centrul Educ, care a vorbit despre încrederea de sine și stima de sine a copiilor. Ideea este că trebuie să avem grijă și de noi, dacă vrem să fim niște părinți împăcați, fericiți, care să le transmită copiilor sentimentul acela de bine. Cu siguranță ați mai citit și auzit despre asta. Dacă paharul tău că părinte este gol, nu ai cum și cu ce să îl umpli și pe cel al copilului.

Nu întâmplător am pus și acest titlu. Participarea mea la acest eveniment a fost ceva pentru mine. Natalia a rămas acasă cu tatăl ei și mama ea. Și mi-ar plăcea să faceți ceva și voi, pentru voi. Din când în când. Nu e egosim și în nici un caz nu o să fiți mame mai puțin bune.

O altă idee importantă din discursul ei a fost că un copil este un simptom al familiei. Cum ne purtăm și noi ca părinți între noi îl afectează foarte mult. Degeaba ne purtăm frumos cu el, dacă noi, părinții lui, ne vorbim urât, nu ne respectăm, ne certăm des.

Prezentarea ei s-a terminat cu un citat foarte frumos, la care mi-ar plăcea să reflectați și voi: ”este mai ușor să clădești copii puternici, decât să repari adulți.”

Nu se face roșu în gât de la înghețată

Sonia Argint Ionescu, prezentator tv, a purtat un dialog interesant cu medicul Sorin Cadar despre homeopatie în practica pediatrică. Eu nu cunosc acest subiect foarte bine. Nu am tratat-o pe Natalia cu medicamente homeopatice, nu am vorbit cu nici un doctor specialist în această terapie. Asta nu m-a împiedicat să ascult cu interes prezentarea. Au fost în sală mame care au spus că așa și-au tratat cu succes copiii, cu medicamente homeopatice, iar altele care au spus că aceste medicamente nu au avut nici un efect în tratarea bolilor copiilor. Boiron este un producător de produse homeopate, care se găsește și la noi. Am aflat că sunt medicamente pentru răceli, vărsături, înțepături, etc.

O să pregătesc un articol mai pe larg despre acest subiect. Sunt curioasă câte dintre voi vă tratați copiii cu medicamente homeopate.

Cu siguranță fiecare mamă din sală s-a bucurat de această informație: înghețata nu face roșu în gât. 🙂 Înghețata se mănâncă foarte tare/rece, nu topită, pentru că așa un copil o va mânca încet și mucoasa faringiană se va învăța treptat cu temperatura și gâtul nu se va inflama. Înghețata topită face mai mult rău. Așa copiii mănâncă o cantitate mai mare în timp scurt și sunt mai multe șanse să se inflameze gâtul.

Așadar, când vare se va reîntoarce, puteți să vă opriți liniștiți cu toții la o înghetață.

Copiii și tehnologia

Cred că unul din cele mai discutate subiecte, în general, este cel legat de copii și tehnologie. Îi lăsăm, îi ferim, cât, de când, cum, unde. Și de la aceste întrebări părinții se împart în pro și contra. Unii le interzic total, alții înțeleg că și despre asta este lumea lor.

Ultima prezentare a primei sesiuni a aparținut lui Nansi Lungu, analist comportamental. A fost una din prezentările mele preferate. Mi-a plăcut sinceritatea și naturalețea discursului său. Da, într-adevăr, așa cum a susținut și el, părinții joacă un joc cu miză mare. Nu este simplu să fii părinte și ar trebui să acceptăm faptul că vom greși, fără doar și poate, și chiar în mod repetat. În plus, în ultimii ani educația a pierdut din monopol, părinții pierd din ce în ce mai mult din monopolul educației, iar tehnologia oferă copiilor lucruri la care uneori noi nici măcar nu avem idee.

Tocmai de aceea educația copiilor noștri a devenit un joc cu miză mare, iar în astfel de ”jocuri” apare aversiunea față de risc. Tocmai de asta cred că tehnologia în viața copiilor este și rămâne un subiect care ne trezește atât de mult interesul. Ne este teamă ca nu cumva să greșim.

Impresia părinților de control este iluzorie. Și s-a produs rumoare în sală.

V-ați dat seama de ce mi-a plăcut această prezentare. Ne-a scos rapid din confortul gândurilor noastre. Și ne-a mai atras atenția la ceva: între impresia părinților despre ce fac copiii lor și ceea ce chiar fac copiii lor este o diferență uriașă.

Nu putem să îi ferim de tehnologie. Trăiesc în lumea asta, iar singura metodă prin care îi putem feri de rele, în general, nu doar de cele de pe internet, este o relație bună cu copilul.

Referitor la programele de parental control, Nansi Lungu a spus că de la 6 ani ar trebui să îi spunem copilul că pe device-ul pe care îl folosește are un asemenea program și de ce. Dacă îi ascundem după această vârstă, problema este la noi, nu la copil.

O altă idee care mi-a plăcut foarte mult a fost despre faptul că trebuie să fim atenți totuși să nu îi ferim pe copii chiar de toate. Nu facem decât să îi fragilizăm. Dacă primim doar ceea ce dorim să primim, ceea ce ne place, asta nu este în avantajul nostru. Valabil și în cazul copiilor. Asta ar putea fi una din amenințările viitorului, faptul că primim din ce în ce mai mult ceea ce ne place să primim.

Nansi Lungu ne-a propus să ne imaginăm că reușim noi cumva să scoatem toate relele pe care le-am găsi pe internet. Este acesta un mediu bun de creștere?

Și o altă idee pe care mă bucur că am auzit-o este aceasta: copiii fac diferența dintre realitate și imaginație.

Citisem asta într-o carte despre basme și importanța lor pentru copii. Copiii care nu fac această diferență au o problemă medicală.

Faptul că ei imită ce văd, își imaginează tot felul de lucruri, nu înseamnă că nu fac diferența dintre realitate și imaginație.

Referitor la acest subiect închei cu o întrebare: între jocul de șah și jocurile de tip shooter, care credeți că este mai bun la dezvoltarea abilităților cognitive?

Au fost multe informații utile în fiecare prezentare. Acestea sunt doar câteva dintre ele, pe care le-am considerat eu cele mai importante și am vrut să le împărtășesc cu voi.

Și răspunsul la întrebarea de mai sus este: jocurile de tip shooter. Conform unui studiu se pare că abilitățile dobândite în jocul de șah, rămân în zona șahului.

Sper că v-a plăcut acest articol, iar dacă vreți să fiți la curent cu toate postările vă invit să dați like și paginii de Facebook. 

Sursă foto: Pagina de Facebook Social Media for Parents

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *