Bucurie într-o cutie, ghici ce pizza este?

Cui nu-i plac ghicitorile? Sunt, probabil, la fel de puțini ca și cei cărora nu le place pizza. Fie că mănânci des sau rar, la vreo ocazie sau pur și simplu, sigur trebuie să fie măcar un sortiment de pizza care să îți placă. Sau pe care să-l fi mâncat măcar o dată. La fel și cu ghicitorile. Cu siguranța ai una pe care o știi încă din copilărie și te mai face și acum să râzi când o spui. ”Pălărie într-un picior, ghici ciupercă ce-i?”

Probabil vă întrebați care este legătura între pizza și ghicitori. Tocmai de aceea vă propun un mic joc. Inventez trei ghicitori. Vă spun povestea fiecăreia. Și apoi ghiciți voi legătura.

Prima ghicitoare: ”Bucurie într-o cutie, ghici ce pizza este?” Este exact o pizza rotundă, într-o cutie pătrată. 🙂 Pizza pe care acum o comanzi acasă și te bucuri de ea, până la ultima felie. Felul acela de mâncare, pe care poți să îl mănânci oricând, cu cineva drag sau singur, în orice moment al zilei. Pizza aceea rotundă și aburindă, cu multă mozzarella care se întinde și care te arde la limbă, dar nu mai ai răbdare să se răcească.

Dai o comandă pizza și aștepți să sune odată soneria. Și până vine, deși poate nu trece mult, cu gândul la mirosul acela de blat cald și sos, si roșii, și salam, și ciuperci, și pepperoni, și tot ce mai are o pizza, hmmm, ți se face tot mai foame și știm cu toții, când ți-e foame timpul nu mai trece. Probabil și Albert Einstein când a inventat teoria relativității aștepta o pizza și îi era foame. Da, când aștepți o livrare pizza timpul este relativ. Pizza este o bucurie.

A doua ghicitoare: ”Bucurie când ajungi la ziua cinci, ghici ce vineri este?” Este o oarecare zi de Vineri. Vineri, ziua aceea minunată pe care o aștepți încă de duminică, de pe la ora 22:30 când te pui în pat. Și începi să visezi. Pfoaii, mâine e luni! Ce fain ar fi să fie vineri. Și o tot aștepți. Ziua aceea care are tot 24 de ore, dar care curg altfel, mai ales după 17:00 când ai cam terminat cu munca. Ziua aceea în care poți să îți comanzi o pizza și să te uiți până hăt, târziu în noapte la seriale. Noaptea de vineri pe care o poți pierde liniștit, pentru că sâmbătă nu trebuie să te trezești dimineață. Vineri, vineri, vineri … tu și cutia ta de pizza. Vineri înseamnă bucurie.

A treia ghicitoare: ”Bucurii pe portativ, la început și la sfârșit, ghici câți Do sunt?” Sunt doi de Do. Sunt exact Dodo Pizza. Sunt o rețea internațională, cu peste 450 de pizzerii în 12 țări, inclusiv în România. Ei sunt cei care livrează pizza rotundă, într-o mulțime de sortimente, într-o cutie oarecum pătrată, în 45 de minute și dacă întârzie îți mai oferă una gratis. Dodo Pizza sunt cei care sună la ușă într-o oarecare vineri și îți aduc pizza aburindă. În ianuarie, de exemplu, au sunat la 12540 de case și au livrat bucurii rotunde, tăiate felii.

Ați ghicit legătura? Este bucuria. Bucuria pe care o aduce o pizza. Pentru mine acest fel de mâncare mă duce cu gândul la voie bună, destindere, relaxare, oameni dragi laolaltă, care pun toți ochii pe ultima felie, zile în care nu mai știi ce să mănânci, zile în care nu vrei să speli vase, zile care au mers greu și seara vrei doar o pizza delicioasă. Bucurie.

Eu cred că pizza este exact pentru a sărbători micile bucurii. Acelea care întregesc puzzle-ul vieții. Mie îmi place foarte mult ziua de vineri și am asociat-o cu pizza. Mie vinerea îmi este mereu poftă de pizza. Eu vineri îi spun Nataliei, fetița mea: ”astăzi mâncăm pizza” și ea aplaudă: ”Pizzaaaaa”. Îl aplaudă și pe cel care o aduce. 🙂 Exact genul acesta de bucurii se sărbătoresc la o pizza, care se mănâncă toată, mai ales marginile acelea crocante și delicioase.

Îmi place ziua de vineri, nu doar pentru că vine weekend-ul. Am fost crescută de bunica mea și eram foarte atașată de ea. Stăteam în același oraș, dar în zilele în care mergeam la școală stăteam cu ai mei. Vineri, după ora 12:00, când ieșeam de la școală eram cea mai bucuroasă. Puteam să plec la bunica mea și să rămân acolo până duminică. Și așa a devenit ziua mea preferată. Ziua în care plecam la bunica.

Apoi am descoperit acest fel de mâncare, care mi-a plăcut foarte mult. Când am crescut și am plecat de acasă, departe de bunica mea, am asociat ziua de vineri cu pizza. Două bucurii. Două lucruri care îmi dau o stare de bine și felie cu felie, retrăiesc un moment plăcut de când eram mică. Proust avea o madlenă, eu am o pizza, care în fiecare vineri mă duce cu gândul la bunica mea, la copilărie, la momentul acela de bucurie, după atâta așteptare.

Eu ziua de  vineri o sărbătoresc cu o pizza. Înainte mă uitam la seriale sau filme, acum o mănânc cu Natalia, ne murdărim pe mâini și la gură, și râdem. Și după ce adoarme tot timpul spun că o să mă uit mult, da mult de tot la televizor. Evident, nu fac asta că sunt foarte obosită și adorm repede.

Tocmai de aceea am început acest articol cu ghicitori și pizza. Pentru că mă fac să mă gândesc la copilărie și la micile bucurii care ne condimentează viața, așa cum un pic de oregano condimentează blatul delicios de pizza. Pentru că viața este despre aceste mici bucurii și zile oarecare pe care le sărbătorești mâncând ceva gustos.

Sursă foto: Dodo Pizza

Articol scris pentru Spring SuperBlog