Balcic…

Am coborât spre faleză pe niște scări vechi, pe ici-colo crăpate, înconjurate de o vegetație bogată. Simțeam mirosul sărat și printre frunze vedeam marea cum strălucea sub soarele arzător. Era așa liniștită și avea o culoare așa frumoasă. Am trecut pe lângă o casă părăsită cu o arhitectură interesantă. Ce fain ar fi să stăm aici, a spus tatăl Nataliei când a trecut pe lângă ea. Da, ce frumos ar fi să stăm mult timp aici, să ne uităm la mare, pe timp de zi sau noaptea târziu. Să o ascultăm în zile senine ori când e furioasă. Natalia să facă baie în mare. Să mâncăm pește și midii în fiecare zi.

Să ne plimbăm pe faleza de lângă Castel. La Balcic. Un loc unde am mai fost, iar vara aceasta am revenit toți trei. Un loc minunat și liniștit. Nici prea luxos, nici prea gălăgios. Pitoresc. Are o lumină a lui și un farmec aparte, care te fac să îl îndrăgești. Și să nu îl mai uiți.

Balcicul, locul atât de drag Reginei Maria. Locul unde ar fi vrut să îi rămână inima pentru totdeauna.

Am petrecut câteva zile minunate acolo. Natalia a fost mereu fericită. S-a bucurat de mare și s-a întristat la plecare. Și noi. Ni s-a părut că timpul a trecut parcă prea repede. În nici un alt loc nu am avut sentimentul acesta. Am mai fi stat câteva zile. Natalia și acum mai stă prin casă cu costumul ei de baie. Noi am scos câteva poze, pe care le-am pus pe frigider, prinse cu magnetul primit de la restaurantul Ariciul. Așa, să ne aducem aminte de vacanța la Balcic, frumoasă și prea scurtă.

Am mâncat bine la toate terasele de pe malul mării. Ne-am plimbat pe faleză până seara târziu, când apărea pe cer o lună mare și portocalie.

Marea a fost mereu liniștită și senină. Seara auzeam cum se sparg ușor de stânci valurile.

Am revenit acasă cu gândul că măcar o dată trebuie să vezi marea din liniștitul Balcic…

Sper că v-a plăcut acest articol, iar dacă vreți să fiți la curent cu toate postările vă invit să dați like și paginii de Facebook.