Gata, am strans bradul, globuletele, luminitele. Tot. Nu mai e nici urma de sarbatoare … doar un glob sub scaunul ei de masa … dar ala tine loc de mingiuta si il mai plimba ea prin casa, asa ca il pastram, restul in cutii. Si gata… ne asteapta un an intreg in fata.
Nu aveam nici inainte, dar acum de cand e Natalia nici atat, liste prea mari cu „de facut” la inceput de an. Nu avem planuri detaliate ci asa idei, in linii mari si mergem pe principiul „vedem atunci”. Asa, nu avem frustrari sau dezamagiri ca nu ne-a iesit cum ne-am dorit. Nu ne programam plecarile cu luni inainte ci poate cu o saptamana inainte ca nu stii ce il apuca pe copil. 🙂 Programul e in functie de orele ei de somn si masa si restul …. vedem ce mai avem timp sa facem. Cand va fi mai mare poate vom functiona altfel. Acum, asa functionam bine. Nu e o reteta general valabila. Este reteta care merge la noi. A functionat bine anul trecut si asa (plini de spontaneitate) am realizat ca ne-am plimbat mai mult decat atunci cand nu o aveam si pe Natalia. Deci, pastram reteta si pentru anul acesta.
In rest, pentru ea, imi doresc anul acesta si pentru restul care vin sa creasca frumos. Sa invete ca sanatatea vine din linistea sufletului, ca are un corp puternic care stie sa lupte cu boala si sa aiba incredere. Ca sportul o va face sa se simta libera si ii va pune mintea in ordine. Ca viata este exact ca in basmele pe care le citim. Sunt personaje pozitive, sunt personaje negative, balauri cu mai multe capete, incercari de tot felul. Dar, daca mergi pana la capat si ai incredere in tine s-ar putea sa ai parte de un final fericit si in povestile pe care ti le pregateste viata, nu doar in carti.
Sa daruiasca … lucruri, zambete, vorbe frumoase … din toata inima. Sa nu se ataseze de lucruri, ci de oameni.
Sa se bucure ca acum … pentru cele mai simple lucruri.
Sa inteleaga de ce citatul meu preferat este „Cerul este limita”, de ce imi place romanul „Pe drum” si sa descopere de unde m-am inspirat cand i-am spus „Printesa cu fluturi”. Sa aiba curajul sa danseze dupa muzica ce ruleaza la ea in minte. Sa nu judece … in general si mai ales sa nu judece oamenii care nu sunt ca noi, care nu arata ca noi.
Sa creada …
Sa se roage …
Sa ierte …
Sa planga…
Sa greseasca…
Sa plece, sa vina, sa-ncerce, sa o ia de la capat de cate ori va fi nevoie pana isi va gasi locul si fericirea.
Sa iubeasca…
Sa nu urasca…
Pentru mine si tatal ei, imi doresc, anul acesta si pentru restul care vin, sa putem si sa stim sa o crestem astfel incat sa descopere toate de mai sus.
