Nu iarna este anotimpul meu preferat, dar cu toatea acestea ador sa ma uit la fulgi. Cum cad alene sau grabit catre pamant. Se aseaza usor si povestea lor se termina. E scurta. E atat cat zboara prin aer. Dupa ce cad se topesc sau e doar strat de zapada. Viata fulgilor cu forme diferite se termina. Dar e poate cea mai frumoasa. Cand ii vezi, te incanta. Aduc bucurie si liniste. Au cea mai frumoasa viata. Mic sau mare, ai sta ore in sir sa te uiti cum cad din inaltul cerului. Aduc bucurie si atat. Si ce poate fi mai frumos in viata sa stii ca poti aduce bucurie cuiva? Si ramane doar amintirea frumoasa a unui fulg slab, de un alb frumos si neatins care cade linistit pentru a se stinge. De-ar fi si viata ca un fulg. Curat. Frumos. Cu bucurie.
