”Te-am iubit, te-am iubit cum am putut”, aceasta mi se pare declarația universală de dragoste a tuturor părinților pentru copiii lor.
Habar nu aveam ce greu este să fii părinte, când încă eram doar un copil. Un copil mare care avea tendința să își critice mama pentru ce a făcut și pentru ce nu a făcut.
După ce am devenit părinte am simțit și simt în fiecare zi ce bine, dar și ce greu este să crești un copil. Să îl îndrumi. Să îi fii alături. Să îl educi. Uneori crezi că faci bine ce faci, dar nota de plată vine abia peste ani. Și riști. Și încerci. Și cauți variantele cele mai bune. Și speri. Și îl iubești. Îl iubești cum poți, cât de mult poți.
Nu există să nu greșești. Și asta este cel mai greu de acceptat pentru un părinte. Că îl vei răni la un moment dat. Că îți va reproșa ceva. Că o să îți trântească ușa-n nas. Ori că va uita să te sune.
Doar că din fericire, drumurile acestea dintre părinte și copil oricât ar fi de încurcate se regăsesc la un moment dat.
Din toată relația noastră vreau să rămână cu certitudine că am iubit-o cum am putut eu.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
