Am tot auzit expresia ”e nevoie de un sat întreg ca să crești un copil”. Așa o fi, dar în acest caz, satul nostru arată ca un cătun izolat de la munte, unde abia -abia, din când în când, mai ajunge cineva. Prin urmare, în satul nostru locuiesc trei persoane: mama, tata și copilul, și ne descurcăm cum putem. Asta înseamnă că mai tot timpul suntem împreună. La cumpărături, prin parc, în vacanțe, în excursii… peste tot. E drept că ne-am și obișnuit așa. Fără copil ne simțim ciudat, parcă ne lipsește ceva. De când a apărut ea pe lume, ne-am tot plimbat mult, în trei. Ea este un copil căruia îi place să se plimbe, se adaptează perfect și am avut doar ieșiri și vacanțe reușite. În doi … ne mai întrebăm, din când în când, oare când vom mai pleca pe undeva singuri. Eu mereu răspund în glumă: ”peste vreo 16 ani. Atunci o să aibă 18 ani și dacă avem noroc o să plece la facultate.”