Acum ceva timp scriam pe blog un articol despre faptul că și eu, ca majoritatea mamelor, îmi fac griji, am întrebări, frici, bucurii mari și mici. Prin urmare, mai știu câteva mame la fel ca tine, care se mai uită, din când în când, în treacăt, în oglinda din baie, să vadă dacă mai au burtă. Și tu mai știi cel puțin una. Pe mine. Îm aduc aminte atunci când eram gravidă cum îmi făceam poză în fiecare lună cu burta, care era ”acasă” pentru Natalia. Și după ce am născut m-am tot uitat în oglindă cum corpul meu s-a modificat.

Am spus sau nu … pentru că se întâmplă ce azi îi place foarte mult, data viitoare să nu mai fie pe placul ei. Dacă azi i-a plăcut ghiveciul de legume, data viitoare când îi fac din nou, să fie fix ziua în care ea nu are chef să mănânce ghiveci de legume. Și, cum e mai mare, lucrurile se tot complică. Adică, acum zice clar nu, nu și îmi arată spre frigider. Eu trebuie să înțeleg: ia vezi, nu găsești altceva mai interesant, că eu nu mănânc ce mi-ai pus aici, în farfurie. Altă dată, varsă mâncarea din farfurie și apoi mi-o arată și spune gata. Adică, ce nu înțeleg? E farfuria goală, deci gata masa. Pare amuzant, dar uneori când face așa după o zi în care am măturat și dap cu mopul de nu știu câte ori, m-am jucat de-a tot ce a vrut ea, am pictat și spălat după, am dansat, am cântat, am sărit prin pat, am mai întins niște rufe, am înghețat prin parc, cât s-a jucat ea un pic la aer, am spălat vase, multe vase … îmi vine să dau cu unghiile varul jos de pe pereți. (ca să mă exprim metaforic)