”Oricine spune că nu iubește Ringul, minte ori nu a fost acolo”, spunea Sir Jackie Stewart, pilot de Formula 1. Se referea la celebrul circuit de la Nurburgring, un loc care a făcut istorie. Este visul oricărui pasionat de mașini și adrenalină. Sunt într-o Honda Civic Type R, un model spectaculos cu design sportiv, creată pentru perfomanță. Scaunele sunt confortabile și îmi dau senzația că sunt într-o mașină de curse. Țin strâns ambele mâini pe volan, deși nu am viteză prea mare. Sunt pe pista Nordschleife sau ”Iadul Verde”, după cum a fost denumită de Jackie Steward, de trei ori campion mondial. A fost foarte impresionat de acest circuit. Cred că toți care trec pe aici rămân uimiți de complexitatea lui, dar și de frumusețea peisajelor. În dreapta mea, Michael Rosen, scriitor pentru copii. Era singura mea șansă să îl cunosc. Să îl am copilot, în timp ce îmi depășesc limitele. O fac pe pilotul la volanul unui Type R. Trebuie să doborâm recordul de viteză, stabilit acum doi ani, într-un tur pe celebrul circuit de la Nurburgring. Copilotul meu e vesel, îmi dă o stare de bine și încredere. Doar scrie cărți pentru copii. 🙂 Merg încet, încercăm să învățăm traseul. Acum avem timp să admirăm și pădurea Eifel, în jurul căreia este circuitul. Se vede că este octombrie. Frunzele încep să se coloreze, iar soarele este încă strălucitor, dar nu mai încălzește cu putere. Îmi bate în față. Razele lui scapă printre copaci. Frunzele ușor îngălbenite, în lumina soarelui, par de aur. Peisajul este fantastic. Circuitul… minunat pentru pasionați. Noi, niște aventurieri, încercăm să îl înțelegem. Rosen râde. Circuitul arată de parcă ar fi fost desenat de cineva fără talent. Ori poate îi tremura mâna, m-am gândit eu. Oricum, indecis, clar. Curbă la stângă, imediat la dreapta și iar la stânga. Gata, când spui că drumul e drept, dintr-o dată o curbă strânsă te așteaptă.
(Sursă foto: Facebook -pagina oficială Nurburgring)
Suntem aici și trebuie să o facem și pe asta. Cu siguranță experiența va rămâne memorabilă. Când mai am ocazia să conduc unul din modelele Honda, ca un pilot de curse. Și în dreapta mea celebrul Michael Rosen. Exact la asta m-am gândit, când în urmă cu câteva luni m-am înscris la un concurs: ”Honda România – amintiri cu un record viteză. Pentru că trebuie să crezi în puterea viselor”. Nu sunt chiar cea mai curajoasă persoană de pe acest pământ, dar am zis să încerc. Până la urmă unele limite sunt făcute pentru a fi depășite. Iar noua generație Civic Type R pentru asta au fost concepute. Să ducă la extrem condusul sportiv. Mașina a fost proiectată pentru performanță și beneficiază de tehnologii inspirate din motorsport. Exact genul de mașină pe care ai vrea să o conduci pentru o experiență memorabilă. O experiență din aceea după care spui: mi-am depășit o limită, am învățat ceva, eu pot. Limitele pot fi depășite la volanul unei Honda Civic Type R în siguranță. Inginerii Honda acordă o atenție deosebită sistemelor care protejează pasagerii. Civic vine cu o multitudine de tehnologii de siguranță precum sistemul de avertizare a coliziunii frontale, sistem de asistare a menținerii benzii de circulație și un sistem de recunoaștere a semnelor de circulație.
(Sursă foto: site Honda: hondatrading.ro)
Așadar, pare mașina potrivită să încerci să bați un record de viteză pe ”Iadul Verde”. Mașina ține cu tine, mai trebuie doar să crezi și tu în tine.
Honda nu este doar pentru a bate recorduri de viteză și a depăși limitele. Este și pentru o experiență de conducere extraordinară, în fiecare zi. Este acest model Honda Civic de vânzare. În reprezentanță poți găsi o ofertă Honda potrivită pentru visul tău și plăcerea de a conduce o mașină cu design spectaculos, performanță și inginerie.
Am participat la concurs fără să cred prea mult în șansa mea. Trebuia doar să spun cine aș vrea să fie copilotul meu și de ce. Imediat mi-a venit în minte povestioara pe care m-am prostit de nu știu câte ori cu fetița mea: ”We are going on a bear hunt”. O știți? Nu? Puteți să renunțați o clipă la hainele de adulți și să o ascultați. Îmi plac foarte mult poveștile lui. Au ceva magic. Iar experiența aceasta este tot despre ceva magic.
Mă gândeam că ar fi distractiv să conduc o mașină atât de puternică alături de Michael Rosen. Și pentru el ar fi o experiență interesantă. Bine, mă gândeam că este și o ocazie bună să îl întreb cum spun mai frumos într-o poveste de copii, la care mă gândesc acum, că noaptea cerul este închis la culoare. Parcă nu pot să spun cerul este negrul. 🙂 După două curbe sigur mi-ar spune. 🙂 Iar dacă nu reușim să doborâm recordul m-ar putea ajuta cu o poveste frumoasă pe care să o spunem când ne dăm jos din mașină.
Răspunsul meu și alegerea copilotului au fost cele mai apreciate, așa că, iată-ne aici, în mașină pe circuit. Recordul de viteză a fost de 7 minute și 43,8 secunde. Trebuie să scoatem un timp mai bun.
Circuitul este unul din cele mai solicitante din lume. Are 33 de curbe la stânga și 40 la dreapta. În total 20,832 km. Mă aștept la curbe care trădează ușor, la înclinări abrupte și sunt pregătită pentru schimbări constante a suprafeței de drum. Mașina este potrivită pentru acest circuit. Ia virajele ușor și este stabilă.
(Sursă foto: www.nuerburgring.de)
A venit ziua cea mare. Ne-am urcat în mașină, un pic emoționați. Michael Rosen are o stare bună. De asta l-am și ales. Să îmi dea încredere. Scaunele sunt confortabile, inspirate din mașinile de curse. Ne simțim ca niște profesioniști. Cadranele de bord sunt clare și ușor de citit. Schimbătorul de viteză este din aluminiu, la fel ca și capota, care este și ventilată. Mașina este proiectată pentru performanță și are o tehnologie inspirată din lumea motorsportului. Asta ne ajută în încercarea noastră pe circuit și ne dă încredere. Mașina are prize de aer pentru răcirea frânelor, eleron aerodinamic și evacuare centrală triplă.
(Sursă foto: site Honda: hondatrading.ro)
Mașina ține cu noi, trebuie doar să credem că putem face asta. Bine, pentru copilotul meu, care crede în dinozauri care ronțâie fricile copiilor, asta cu ”a crede” este cel mai ușor.
(Sursă foto: site Honda: hondatrading.ro)
Gata. Mâinele strâns pe volan. Îmi face semnul ”OK” și pornesc. Astăzi avem de doborât un record. Am o curbă la dreapta, intru ușor, nu depășesc 100km/h, urmează alte curbe: dreapta, stânga, dreapta și din nou alte două curbe. Le pot lua cu peste 100 de km/h. Am 140 km/h și traseul urcă ușor. Nu pot să calc accelerația prea tare încă, dar am timp să recuperez. Urmează o porțiune mai dreaptă. Ajung la 246 km/h. Reduc ușor, 123 km/h, urmează o curbă mare la dreapta și din nou o porțiune unde pot accelera. Mașina are motor puternic de 320 de cai. Mă ajută mult în astfel de momente. Țin volanul cu ambele mâini. Îmi aduc aminte ce îmi spunea Rosen, la care mă uit ușor cu coada ochiului, încă pare liniștit. Pot să fac ce vreau, dar să nu închid ochii. Nu trebuie să mă gândesc la nimic acum, doar la drum.
Calc accelerația. Urmează o curbă la stânga. Am impresia că ies de pe circuit. E doar impresia mea. Mașina e sigură și are o multitudine de tehnologii de siguranță. Reduc viteza. Iar urcă traseul. Urmează două curbe mari, scad viteza sub 100 km/h. Dreapta și imediat curbă la stânga. Am impresia că nu se mai termină. Drum drept. Cresc viteza. Ajung la peste 200 km/h. Viteza ei maximă este de 272 km/h.
Mai am puțin până la jumătatea circuitului. Rosen îmi arată cronometru: 02:32:42. Stăm bine. Îmi face semn: ochii în față, concentrare, mai ales că urmează două curbe mari. Le știu, le-am învățat bine în timpul antrenamentelor. Intru în ele cu peste 100 km/h. Urmează din nou o porțiune cu multe curbe. Nu pot trece de 200 km/h. Recuperez unde este drumul drept.
180, 196, 217 km/h. Rosen îmi face semn că se mai poate încă. Are harta circuitului în mână. Ajung la 223 km/h. Curând trebuie să încetinesc. Urmează o curbă mare. În toate antrenamentele mi-a fost teamă aici. Încetinesc. Copilotul meu dă din cap. M-a învățat să nu fortez, unde simt că nu sunt stăpână. Scad sub 100 km/h.
Am reușit, am trecut cu bine de curbă și calc tare accelerația. E o bucată din circuit unde merge să fac asta. 263 km/h. Nu am nici un gând. Văd doar asfaltul înghițit de Honda. Incetinesc ușor. Urmează ultima curbă și gata, am ajuns la linia de finish. Inima îmi bate tare de la adrenalină.
Rosen îmi arată cronometrul: 07:42:76. Zâmbim. Michael Rosen e fericit. În sfârșit se poate juca relaxat la sistemul multimedia Honda Connect cu touchscreen de 7 inchi și navigație Garmin integrată. Am avut o zi magică de-a dreptul. Tocmai am doborât un record și niște limite. Iar eu am trăit un vis.
(Sursă foto: site Honda: hondatrading.ro)
p.s.: un cer albastru închis, simplu. Răspunsul lui Michael Rosen la întrebarea care m-a adus aici. Mi-a spus că celor mici nu le plac lucrurile complicate. Să le scriu așa cum am condus aici. Cu putere și încredere în visul meu.
(Sursă foto: site Honda: logo oficial)
Articol scris pentru SuperBlog.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursă foto principal: arhivă personală
Sursă video 1 și 2: Youtube.com
Felicitări 🌸 Interesant articol, ce de-a informații👍 Succese incontinuare!
Multumesc frumos!
Sincer, nu știu ce mi-a plăcut mai mult: povestea ta sau povestea lui Michael Rosen. Ambele sunt excelente 🙂
Ma bucur! Cu siguranta cea a lui Michael Rosen chiar este minunata.
Doi oameni minunați într-o poveste minunată. Creativitate din plin! Mult succes!
Multumesc!