Am adunat din colb
și din cenușă
neliniștit
și cu patimă mare,
spre a da vieții
o culoare
și anilor târzii
un suflet,
speranțele
ca valurile-nspumate,
durerile
cu lacrimile uscate.
Corăbiile și-au croit
drum larg
catarg lângă catarg!
și prin furtuni ce scapără în fulger
adulmec depărtarea
între omul ce sunt
și omul ce cuget …
(Am adunat – I.M.)
