Desi traim vremuri in care s-au inventat atat de multe lucruri in materie de crescut copii, menite tocmai sa ne usureze viata de parinte, exista carti despre cum sa ne crestem copii, dupa diferite metode de educatie, filmulete pe internet, seminarii, conferinte despre parenting-ul din zilele noastre, lucrurile par sa se complice tot mai mult. Ideea asta de parenting modern e atat de noua la noi incat fiecare intelege si face cum crede, traind cu senzatia ca doar asa e cel mai bine. Stiti cum vad asta, ca inceputul democratiei in Romania. Parca am fi prin anii 90, debusolati, apucati, chiar prea inversunati, gata, gata, sa ne dam in cap pe motiv de ba da, ba nu, despre crescutul copiilor. De multe ori cand ma intrebau unii, altii, despre cum fac eu cu Natalia, daca am alaptat-o, cat, unde doarme, cum mananca, ce mananca, stateam sa ma gandesc, de fapt, ce raspuns vrea sa auda cel din fata mea. Caci despre asta simteam mereu ca e vorba. Nu despre mine sau copilul meu, ci despre validare in marea asta necunoscuta, si uneori prea agitata, a crescutului copiilor.
Exista o teorema in sociologie care spune asa: daca o persoana defineste o situatie ca reala, ea devine reala in consecinta. Adica, ceva de genul, la modul cel mai simplu, nu-i real ce-i real, e real ce-i in mintea noastra. Cu definita asta, tradusa pentru mintea mea, am reusit sa tin minte aceasta teorie, pe vremea cand eram studenta. Cam asa este si in povestea asta cu crescutul copiilor, in aceste vremuri. Nici o carte de parenting, nici un articol sau vreun seminar nu vin la pachet si cu instructiuni de folosire si aplicare a informatiilor. Si, fiecare parinte isi traduce informatiile aflate, in functie de realitatea din mintea lui. Ati incercat vreodata sa contraziceti vreun parinte? Asa veti intelege mai bine teoria si cum functionam noi, ca parinti, ca oameni, in general.
De asta exista parinti care resping tot ce e vechi, adica nimic din ce le spune bunica, mama, soacra sau mai stiu eu cine, nu e bun, nu mai e valabil pentru cum vad ei acum educatia copiilor. Parinti care isi vaccineaza copii, unii cu tot ce prind si pentru orice virus, altii deloc. Parinti care pun limite si parinti care ii lasa sa faca ce vor. Parinti care tipa si parinti care incearca sa nu tipe. Parinti care isi indoapa copii cu ce apuca iar altii ii hranesc dupa tabele. Parinti care le dau dulciuri si cei care le interzic total. Parinti care lasa copii la tablete, telefoane, tv si altii pentru care sunt un mare bau-bau. Toti au dreptate. Toti in mintea lor si-au definit bine ce au de facut in povestea asta numita parenting. Cum fac si gandesc ei, e cel mai bine. Cum fac ei e modul corect, de aici si sfaturile nesolicitate, si inversunarea, si intrebarile sau afirmațiile stupide. Verdictul final il vom afla, insa, de la cei asupra carora aplicam aceste realitati din mintea noastra. Peste cativa ani.
