Ca e Pastele sau Craciunul pana ajung sa le petrec, sa ma treaca si pe mine toti fiorii ca invie sau se naste Iiisus, ma pierd in statisticile pe care trebuie sale dau la stiri. Si in fiecare an, la fel. Vorba unui coleg de-al meu, dupa vreo doi ani nici nu mai trebuie sa umbli dupa stirile astea ca-s cam la fel si le dai pe aceleasi, cine le mai tine minte. Mereu de Pasti cresc vanzarile la oua si se cumpara mai multe ca de obicei. Mereu pe masa de Pasti vor sta cozonaci si miel, al carui pret creste mereu si ale carui vanzari scad mereu. Mereu in Joia mare se vopsesc ouale si in Vinerea Mare se tine post negru. Mereu agentiile de turism se intrec in oferte pentru minivacanta si cele mai cautate zone sunt cele bogate in traditii ca Maramures sau Bucovina. Iar cei mai multi pleaca tot la Bulgari, unde mereu e mai ieftin la all-inclusive.
Politistii sunt la datorie, vopseaua are E-uri, lumina Sfanta e adusa de la Ierusalim. De fiecare data, in fiecare an. Saptamana Patimilor e cu stiri din astea. Si ma patrunde mai greu emotia Invierii. Imi pare rau, si-mi cer iertare, Lui. Dar mai intai trebuie sa scriu despre astea. Abia apoi, plicitisa de atata Paste, sacrificare de miei, oua vopsite cu vopseaua care costa cat costa, ma mai gandesc la ce inseamna aceasta sarbatoare pentru mine. Ce imi aduce, ce simt?
Am ajuns acasa, la mama… peste cateva ore ma duc la Inviere si incerc in cele cateva zile libere pe care le am sa ma gandesc la ce inseamna sarbatoarea asta dincolo de ce dau eu pe la stiri.
Vreau sa fiu doar un amarat cu sufletul plin de desertaciuni care tine o lumanare si spera sa ii aduca lumina si un pic de liniste. Si daca ar ramane senzatia asta mai mult, in suflet, si dupa Pasti ar fi ideal. Nu vreau sa fiu nici mai buna, nici nu mai stiu cum. Nu vreau nimic din urarile alea copiate de pe internet. Nici nu e nevoie sa mi le trimiteti. Pe bune! Voi fi la fel de buna, cat sunt eu de obicei, voi avea acelasi numar de ganduri bune si curate cate am tot de obicei. Nu o sa ma schimb peste noapte de Pasti. Vreau doar sa simt un pic ca e Pasti, macar un pic din cum simteam cand eram mica, naiva si credeam intr-o lume pictata in tonuri calde. Vreau doar sa iau lumina si sa uit de cate oua mananca romanii si cat au mai cheltuit pentru masa de Pasti. Vreau doar sa ma bucur ca sunt la biserica din orasul meu, cu ai mei, toti care imi sunt dragi, ca o sa iau lumina si apoi cu sora mea o sa mancam si o sa radem ca nebunele, la glumele noastre vechi si numai pentru noi amuzante. Sper sa aveti un Paste fericit si macar o clipa sa fiti incercati de emotie.
