Cum convingi un copil să ia medicamente? Nu îl convingi. De fapt, ar fi trebuit să dau acest răspuns la final, ca să citiți tot articolul, dar m-am gândit că nu are rost să vă dau speranțe degeaba. V-am spus că am început anul răciți, toți, de la mare, la mic. Și când ajungeam la administrarea pastilelor la cel mai mic din familie, ne loveam de un zid. Unul mai mare și mai puternic, chiar și decât cel pe care și-l imaginează Trump la granița cu Mexicul. Cum dormeam prost, pentru că abia puteam să respir, am citit toate articolele posibile, găsite, despre cum să convingi un copil să ia medicamente.
Vă spun de la început, nu există nici o metodă blândă, corectă, cinstită, prin care să convingi un copil de 2-3 ani, să ia niște pastile cu un gust îngrozitor.
Am citit așa:
– îi explici copilului că sunt pentru sănătatea lui. Un copil sigur înțelege. Da, până aici sunt de acord. Un copil înțelege, dar asta nu înseamnă că va și lua pastilele. Și dacă eu pot să îmi închipui că o roșie vorbește sau gălbenușul se desparte de albuș și de aici o întreagă tragedie, mă credeți când vă spun că pot inventa tot felul de povești și despre medicamente. Degeaba. Când simțea gustul amar, îl scuipa. Nu mai putea ea de febra din termometru sau de explicațiile mele despre ce importantă e sănătatea. Pentru ea, era doar o singură realitate: pastilele aveau un gust îngrozitor și nu puteau fi înghițite.
– amesteci pastilele cu ceva dulce. Dacă de obicei citești că nu ai voie să îi dai copilul dulciuri, în acest caz mamele au derogare. Fără mustrări de conștiință, pot să îi dea copilului ciocolată, suc sau orice altceva ar mai atenua gustul pastilelor. Dar, vă spun, gustul pastilelor pentru copii nu poate fi atenuat cu nimic dulce. Am încercat cu tot ce se poate încerca. Și unui adult i-ar fi greu să le înghită. Mergea prima dată, apoi se prindea de șmecherie și nu mai funcționa. Dacă înainte ar fi băut un bidon de suc cu gust de piersici, acum numai cât îl vedea zicea GATA. De fapt, am descoperit o metodă cum faci ca un copil să nu mai mănânce sau bea, depinde de caz, ceva dulce, trecut pe lista de ”mai puțin spre deloc sănătos”. Îl asociezi cu un medicament.
– nu îl forța sau obliga să ia pastilele. Păi nu … dar, totuși, altfel cum? Poate sunt și copii de 2 ani cărora le spui, cât de amuzant poți tu, traseul unei pastile de când o înghite și până ajunge în stomac, dar la al meu nu funcționează. La doi ani, nu pare să fie acesta un subiect de mare interes. Așa că … nu, nu îl oblig. A se citi: îl rog până i se face milă de mine și deschide gura. 🙂
– nu îl mituiești să ia pastile. Sincer, i-aș zice că fac ceva să îi aduc și soarele, numai să ia pastilele, să știu că se face bine. Apoi, văd eu ce poveste frumoasă inventez, că să nu se supere că nu îi aduc totuși soarele.
– pentru cei mai mari este sfatul cu aflarea motivului pentru care nu ia pastilele. Nu am ajuns până la vârsta la care să avem astfel de discuții … așa că nu mă pronunț, deși nici peste ani nu mă văd filozofând cu Natalia pe această temă.
– trecem la ”și altele”: arată-i empatie, explică încă o dată de ce trebuie totuși să le ia, nu țipa, păstrează-ți calmul, lasă-l să aleagă momentul tratamentului, mulțumește-i pentru cooperare, dacă totuși le ia. Nu râdeți … exact asta am citit pe internet, spus sub diferite exprimări.
Cei care au scris articolele astea au avut vreodată copii bolnavi? Sau au avut vreodată copii? A, știu, sunt ăia norocoși care au copii foarte ascultători, foarte bine crescuți, care înțeleg de pe la vreun an că e foarte bine să iei o chestie cu gust foarte amar, ca să te faci bine, pentru că, nu-i așa, sănătatea este foarte importantă.
Eu nu am avut așa mult noroc. Am convins-o greu și sincer nici nu știu până la urmă cât înghițea, și cât scuipa. Cumva, s-a făcut bine. Avem noi pe cineva apropiat care spune în glumă, când îi scapă adevărul: ”numai Dumnezeu și vaca știe”. Deci, numai Dumnezeu și vaca știe cum s-o fi făcut Natalia bine, că pastilele nu prea le-a luat.
Sursă foto: Pexels.com
