Oamenii mari plâng?

O mai știți pe Daria, fetița din povestea de Ajun care nu înțelegea de ce unii oameni nu mai cred în Moș-Crăciun? Acum are alte întrebări. Oamenii mari plâng? Chiar așa … când plând, unde plâng și mai ales de ce plâng?

– Oamenii mari plâng? a întrebat-o Daria pe mama ei.

– Aaa, da, câteodată.

– Nu am văzut niciodată oameni mari plângând. Noi plângem mereu. E bine câteodată să plângi.

– Da? Serios? Ești sigură?

– Păi, câteodată trebuie să plângi. Nu e bine să ții așa în tine. Te apasă aici în piept și mai bine țipi. Și gata. Apoi nu te mai apasă. Și te poți juca din nou. Voi oamenii mari, unde plângeți, când plângeți? Noi plângem peste tot. De fapt, nu contează. Dacă ne apasă așa pe piept, noi plângem.

– Da, știu draga mea. Noi plângem … cred,  când suntem singuri, când nu ne vede nimeni.

– Ce trist! o opri repede Daria. Cine vă ia în brațe dacă plângeți când sunteți singuri?

– Mmmm, nu e chiar așa de trist, îi răspunse mama. Când ești mare poți suporta asta.

– Nu cred. Eu tot cred că este trist să plângi și nimeni să nu te vadă. De ce nu plângeți pur și simplu?

– Nu știu. Nu m-am gândit la asta. Cred că poate ne simțim rușinați.

– De ce? Este normal să plângi. Nouă nu este rușine. Sunteți ciudați câteodată. Așa ciudată o să fiu și eu când mă fac mare?

– Poate că nu, răspunse mama cu un zâmbet în colțul gurii.

– Voi de ce plângeți, când plângeți singuri, pe ascuns? Noi plângem din orice aproape. Când ne ia cineva jucăria, când nu vrei să mă lași la televizor, când nu vrei să îmi dai ce vreau eu, când nu pot termina un joc, când nu câștig la un joc … o, noi chiar plângem mult.

– Da, îți dau dreptate, voi chiar plângeți mult.

– Haide, spune, insistă Daria. Voi de ce plângeți?

– Păi, de frică mai plângem, câteodată.

– Serios? rămase uimită Daria. Și oamenilor mari le este frică?

– Câteodată, cred mai mult decât vă este vouă. Mai plângem de dor, de oboseală … nu știu, mai plângem și noi când pierdem.

– Mmm … mda, voi știți, spuse Daria, parcă cu gândul în altă parte. Eu credeam că oamenilor mari nu le este frică. Dar vouă vă este frică și să plângeți. Ce chestie.

 

Sursă foto: Pexels.com

 

9 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *