Crăciunul – o căsută de turtă dulce

Crăciunul este ca o căsuță de turtă dulce, cu lumini la geam, unde miroase a scorțișoară și copiii râd. Se pregătesc bunătăți, se aud colinde și se deapănă amintiri.

Îmi plac foarte mult sărbătorile de iarnă, atât de mult, că nu mă enervează nici cei care aleargă bezmetici după cadouri, nici cei care umplu coșurile de cumpărături, nici cei care gătesc prea mult, nici cei care mănâncă prea mult, nici cei care îmi trimit mesaje care încep cu ”Fie ca…” sau GIF-urile acelea animate cu șampanie strălucitoare și braduți cu lumini ori stele magice. Singurii oameni care mă enervează sunt bosumflații. Bine, aceștia sunt enervanți tot timpul și cel mai bine este să nu avem prea mulți în preajmă.

Aleg să mă bucur, în loc să critic, până la urmă fiecare alege ce îl face fericit.

În căsuța noastră de turtă dulce, sărbătorile încep cu împodobitul bradului și de fiecare dată îmi aduc aminte de copilăria mea. Tata se chinuia să desfacă instalația și o întindea în toată sufragerie să vadă dacă e vreun bec ars. Mama lega bomboanele pe care le agățăm în pom. Eu abia așteptam să le mănânc. Le luam mai întâi pe cele din spate, apoi din față și lăsam hârtia acolo.

Eu fac cu Natalia turtă dulce. Mirosul de copt și scorțișoară mă duc cu gândul la Crăciun. Și atmosfera aceea veselă din bucătărie când gătești cu cei dragi și pentru ei…, despre asta este Crăciunul. Când eram mică, de Crăciun, la noi se pregăteau cornulețe, faguri sau caise. Le știți? Vă mai aduceți aminte gustul?

Cornulețele sunt o tradiție de familie. Mama, bunica, mătușa…, în toate casele se coceau. Aceeași rețetă pe care am făcut-o și eu, mai degrabă de dragul amintirilor din copilărie și a tradiției. Lucruri de care vreau să aibă parte și Natalia.

Una din străbunicile mele făcea în Ajun de Crăciun plăcintă cu varză. Nu îmi aduc aminte bine gustul ei. Avea rețeta ei secretă, pe care a luat-o cu ea. Nu știu dacă mai face cineva de la noi din familie astfel de plăcinte.

Mergeam cu sora mea să colindăm doar la rude. Lălăiam cu bucurie și din banii adunați ne cumpăram ce voiam. O dată eu mi-am luat o casetă cu Andre, iar ea cu Aqua, cei care cântau Barbie Girl. Superb…

Sarmalele au mereu un gust aparte de Crăciun. Atunci sunt cele mai bune. Salata boeuf era și este preferata mea. Când eram mică o ornam cu albușul de ou fiert tare, cu feliuțe de gogoșari și măsline.

În afară de dulciuri, nu fac nimic de Crăciun pentru că tot timpul plecăm acasă. Acasă…, unde le găsim pe toate acestea  și pe oamenii dragi.

Zilele trecute când am făcut turtă dulce cu Natalia ne-am bătut cu făină, imaginându-ne că este zăpadă. Am avut un pic de strâns după, dar bucuria ei a meritat.

Am decorat steluțele din turtă dulce și am promis să păstrăm câteva și pentru Moșul. Cât mă întorceam să mai scot altele din cuptor, ea lingea zahărul de pe ele.

Cum să nu iubești Crăciunul? Atâtea amintiri, mirosuri, gusturi, care sunt toate despre bucurie.

Voi ce amintiri aveți din copilărie? Cum era Crăciunul?

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.