”Poate trec copiii de sărbători”

Într-una din serile trecute eram la Lidl la cumpărături. O ajutam pe Natalia să pună în pungă niște clementine când au trecut pe lângă noi două doamne mai în vârstă. S-au oprit să se uite la niște fețe de masă cu motive de Crăciun. Una din ele s-a tot uitat la ele și a spus: ”eu cumpăr, poate trec copiii de sărbători”. Poate…, cuvântul acesta mi-a rămas în minte și mi s-a părut atât de trist. M-am tot gândit la doamna aceea. Oare trec copiii de sărbători? O fi scos fața de masă?

Cum adică poate? Nu vin sigur? Unde îi duc drumurile pe copiii, dacă nu acasă, de sărbători? Unde se duc? Cu cine petrec? Cu cine stau la masă? Cu cine râd? De ce nu au timp nici măcar 5 minute să treacă pe acasă? Și părinții…, mănâncă singuri și se uită la televizor.

Foarte trist mi s-a părut. M-am încruntat fără să îmi dau seama. Dacă peste ani Natalia ar uita drumul spre casă, m-ar durea foarte tare. Cred ca indiferent cum sunt ori au fost parinții noștri, câte noduri în papură le-am găsi, nu ar trebui să uităm să mai trecem pe la ei. Măcar un pic. Măcar de sărbători.

Nici eu nu am părinți perfecți, rude fără cusur, dar nu îmi pot închipui sărbători fără  să trec pe acasă. Și eu mi-am condamnat și acuzat părinții. Am trecut și eu prin gara asta. Cu tatăl meu nu am mai vorbit de mult și asta pentru că de câte ori îl sunam era băut și oricum nu ne înțelegeam. Chiar și așa tot am încercat să mai dau de el, să aflu că e bine măcar. Să trăiești cu ură și nemulțumire în suflet nu te ajută nici pe tine, nici pe copiii pe care îi crești.

E greu uneori să ierți, dar se poate învăța. Și ne va fi mai bine tuturor.

După ce am devenit mamă am înțeles că toți părinții greșesc. Oricât mă străduiesc, orice aș face pentru ea, știu sigur că voi greși. Că va fi ceva ce Natalia peste ani îmi poate reproșa. Poate nu…, dar știu că e greu, e cel mai greu să fii părinte. Poate ceva ce am spus la nervi, pe ea o va râni și îi va rămâne întipărit în suflet. Cine știe…

M-am gândit că ai mei, la fel ca și ai tăi părinți, sunt sigură că au făcut tot ce au putut, cum au putut și știut în acele vremuri. Că nu a fost lipsă de iubire. Că nu și-au dat seama ce ne poate răni. Dar s-au străduit să ne crească cum am putut ei mai bine. Așa cum străduiesc și eu pentru Natalia să fiu un părinte tot mai bun.

Tocmai de aceea nu îmi închipui ca de sărbători să nu ne vedem. Să nu mergem acasă, să nu ne întâlnim cu cei dragi.

Dacă este să vă doresc ceva de Crăciun ar fi timp…, să vă faceți timp să treceți pe la cei dragi, pe acasă. Poate treceți,  că ei sigur vă așteaptă.

Două lucruri mi se par triste și nedrepte, copiii bolnavi și părinții pe la care nu mai trece nimeni.

Nu uitați,  copiii nu fac ce le spuneți, fac ce văd la voi.

Să vă găsiți drumurile spre acasă sărbătorile acestea.

Vă doresc Crăciun liniștit și să fiți fericiți. Sărbători cu bine!

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.