Am citit vreo câteva cărți de parenting de-a lungul timpului. Nu chiar din scoarță-n scoarță, dar capitole și pasaje care simțeam că sunt pentru mine. Îmi răspundeau cumva la întrebările pe care le aveam despre cum să o înțeleg mai bine, cum să o ajut, cum să fiu varianta cea mai bună de părinte pentru copilul meu.
Le-am considerat mereu utile și m-am ferit de replica celebră: ”dar ce, îmi știe cineva copilul mai bine ca mine?” În general, mă feresc de astfel de replici și atitudini. Da, eu îmi cunosc copilul bine, poate cel mai bine sau cel puțin, așa ar trebui, dar sunt lucururi de psihologie pe care, pentru că nu mă pricep în domeniu, îmi scapă. Sunt aspecte legate de dezvoltarea psihică, neurologică, pe care nu le am de unde să le știu.
Când era mică, de exemplu, mă enerva foarte tare când o strigam și nu răspundea. Am citit într-o carte, ulterior, că de fapt ei au o întârziere în ceea ce privește reacțiile, mai ales dacă sunt concentrați la ceva anume, pentru că din punct de vedere neurologic nu sunt încă bine dezvoltați. Nu, nu se făcea că nu mă aude așa cum credeam eu.
Și la exemplu acesta aș mai putea adăuga multe altele.
Evident, nu tot ce am citit mi s-a potrivit sau am putut aplica, dar am descoperit și lucruri interesante care m-au ajutat. Nu am renunțat niciodată nici la instinct.
Ce știam eu, ce simțeam eu plus ce am descoperit prin cărți m-au ajutat și mă ajută să îmi cresc copilul. Nu o cresc după cărți, cred că nimeni nu face asta până la capăt și nu despre asta este vorba când vorbim de literatura de parenting. E vorba despre psihologie, despre psihologia copilului pe care poate nu o știm foarte bine. Nu o înțelegem. Și cum la muncă sau în orice alt aspect al vieții vrem să fim tot mai buni și învățăm, cred că și atunci când vine vorba de copiii noștri ar trebui să avem această dorință. Să vrem să fim tot mai buni pentru ei, ca să îi creștem oameni. Să fim deschiși, să învățăm și să nu avem impresia că știm tot.
La muncă am biroul foarte aproape de raftul de psihologie. De câte ori mă ridic trec pe lângă el și așa mi-a venit ideea să fac acest video în cadrul unui proiect la bibliotecă. Am rugat-o și pe Mamă de 2 (de curând a devenit Mamă de 3) să mi se alăture acestei ideii și să ne vorbească și ea despre cărțile care ne pot ajuta să îi înțelegem pe copii mai bine și pe noi să fim mai buni. Oameni mai buni, părinți mai buni.
Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
