Îmi place mirosul de carte veche sau nouă, îmi plac litere așezate atât de bine unele lângă altele ca notele pe portativ , îmi plac poveștile care rămân în cotloanele sufletului pentru totdeauna și îmi place Crăciunul. Este o sărbătoare ca o poveste frumoasă și anul acesta mi-am făcut bradul de Crăciun din cărțile adunate de-a lungul timpului. E bradul meu cel mai frumos cu cele mai multe amintiri. E bradul din cărțile cumpărate cu ultimii bani, din cărțile primite de la oameni dragi care sunt sau au fost, adunate de prin anticariate sau de la librăria de criză. Sunt cărți citite și cărți cărora nu le-a venit rândul. Cu pasaje subliniate, vârfuri îndoite la paginile preferate pe care cândva am să le recitesc. Sunt cărți în care dospesc amintiri. Lipsesc din brad cărțile pe care le-am împrumutat și au rămas la noii ”stăpâni”. Sper doar să le fi citit și să se fi bucurat de ele.
Am văzut un astfel de brad făcut din cărți acum vreo doi ani într-o poză pe internet și mă gândeam atunci că într-un oarecare Crăciun voi avea și eu unul. Acel oarecare Crăciun a venit și mi-am făcut și eu.
Aștept acum doar acele zile de Crăciun, cu liniște, bucurie, dorințe și poate încă un pic de zăpăda.
