Ca un copil să iubească natura, trebuie mai întâi să o cunoască. Să respire aer curat. Să se bucure de vânt. De ploaie. De curcubeu. Să vadă pomi înfloriți și flori îmbobocite, gata, gata, să se desfacă. Să simtă cum iarba îi gâdilă tălpile. Să alerge printre frunze. Să se cațere în copaci. Să stea întins în iarbă cu ochii spre stele, să caute Carul Mare și să viseze cu ochii spre cer până pleoapele-i cad grele și va adormi în sunet de greierași. Va alerga după fluturi, va asculta zumzăitul albinelor, va ține în palmă gărgărițe și le va cânta.