A fost odată o fetiță căreia îi plăcea să se joace cu timpul. Întindea mânuța ei mică și voia să oprească pendulul ceasului, atârnat pe peretele din bucătărie.

– Hmm, vrei să oprești timpul? o întrebă mama ei. Ai vrea să îl oprești  și să rămâi o fetiță cu miros de bebeluș? Ești curajoasă, dar să știi, nimeni nu a oprit timpul până acum.

Fetița cu ochii mari și luminoși îi zâmbea mamei ei. Ea chiar credea că poate opri și reporni timpul, ori de câte ori dorește. Mama ei nu avea cum să înțeleagă. Se prinsese ea că oamenii mari nu mai înțeleg multe. Dar ceasul era prietenul ei, care îi făcea cu ochiul și îi arunca, din când în când, câte un zâmbet. Avea curaj și întindea mâna până la pendul și îl oprea. Timpul o aștepta și îi povestea. Toate poveștile începeau cu: a fost odată …