Nu am înțeles mult timp de ce un om drag mie nu mi-a spus niciodată să fiu fericită. Deseori îmi ura să fiu bucuroasă și sănătoasă. Cu timpul, în schimb, mi-am dat seama că fericirea e doar o stare pe când bucuria e un fel de a fi. Fericirea e scurtă dar bucuria rămâne.
Am avut o perioadă de profundă liniște în care mi-aș fi dorit să mă izbească acea creativitate care să mă pună la scris. Dar nici de data asta nu a fost momentul, așa că probabil mai am de așteptat și de citit până să mă apuc serios de scris. De asta cred, convingător chiar, că fericirea ți se livrează scurt și uneori în spam, deci nici nu apuci să o deschizi că deja s-a șters. Și, ca mai toate lucrurile, nu vin când vrei tu ci când trebuie.
Cum am lucrat puțin și am stat acasă destul de mult timp, m-am gândit că e momentul meu, să fac ce vreau, să reiau vechi discuții cu vechi prieteni, să mă plimb, să dorm, să citesc, să scriu, să beau ceai, să fiu mai fericită și apoi să transform totul în bucurie. Când nu aveam timp de toate astea mi le doream, acum când le-aș fi putut avea nu m-am bucurat de nimic. Nu am reluat vechi discuții și nici vechi prietenii din aceași lene și ignoranță care mi-e atât de specifică, nu prea m-am plimbat, nu prea am dormit bine din cauza unor coșmaruri, nu am scris nimic, decât vreo două fraze fără sens pe care le-am șters, am citit un pic în drum spre Brașov, am băut ceai doar când am răcit și nu am fost fericită că să transform ceva după în bucurie.
Ori sunt eu cu capul, ori pauzele lungi și dese nu sunt cele mai potrivite pentru mine. Ori poate nu era timpul. Ne dăm seama de fapt după ce pierdem ceva cât de mult ne caracteriza. E valabil și în cazul oamenilor. Sunt sigură că ți s-a întâmplat de nenumărate ori să îți dai seama ce amprentă puternică a lăsat asupra ta cineva, abia după ce a plecat. Abia aștept să mă reîntorc la vechile obiceiuri și aceeași veche fugă. Cu siguranță voi face atunci, tot ce mi-am propus acum. Pentru că nu voi avea timp și îmi voi dori, voi profita la maxim de fiecare gură de aer. Cu siguranță atunci fericirea va ajunge în inbox și nu doar în spam, cu siguranță atunci mă vor inspira multe și zeci de rânduri se vor scrie în mintea mea. Cu siguranța voi citi mai mult și când voi avea timp voi da un telefon de dorul unui glas cald și drag … și toate astea pentru că nu voi avea timp și îmi voi dori al naibi de mult. Pentru că atunci când am…mi se pare că nu sunt eu și că fericirea mă ocolește.
Poate că mai e până să învât să mă odihnesc și doar să respir. Poate sunt doar prea tânâră și grăbită să ascult profund liniștea. Poate …