Teoretic știu și eu că sunt cea de astăzi datorită drumurilor, oamenilor și lucrurilor pe care le-am ales sau respins la un moment dat. Practic, încă sunt mofturoasă cu trecutul meu și dacă mă întrebi, da, eu aș mai schimba câte ceva chiar dacă nu prea mi-e rău acum, în prezentul pe care îl trăiesc azi. Mai cred că dacă nu mai am cum să schimb trecutul, pot schimba viitorul. Încă mai sunt la vârsta la care cred că pot să mă joc cu timpul. Cândva sunt sigură că voi afla că de fapt timpul s-a jucat cu mine. Și atunci voi fi mulțumită cu tot. Căci, ce-mi rămâne de ales? Voi ști că trecutul nu mai poate fi schimbat, readus, reînviat iar viitorul e prea nesigur și departe. Ce pierzi, pierzi pentru totdeauna, am citit undeva, dar încă mă străduiesc să cred că așa și este. Mă mai încăpățânez să reînviu frânturi sau amintiri. Dar în timp, în timp toate se vor pierde și se va lăsa liniștea!
