Familia Deget

Dec 14

Intr-un oras mic, pe strada Bujor-in-Obrajor, la apartamentul 9, locuia familia Deget. Aveau o casa frumoasa, in forma de farfurie, de culoare verde iar pe usa era desenata o broscuta cu ochi mari. Pe tata il chema domnul Deget Mare iar pe mama doamna Deget Aratator. Cei doi aveau trei copii, pe care ii iubeau foarte mult. Primului venit in familie, nu prea inalt de fel, s-au gandit sa ii puna numele Deget Mijlociu. Apoi apare in familia lor Deget Inelar, fratele lui Deget Mijlociu. Ii alesese acest nume pentru ca de mic ii placea sa se joace cu bijuteriile mamei. Cei doi mai aveau un frate, cel mai mic si mai firav pe care parintii l-au numit Deget Mic. Intr-o duminica calduroasa de vara, cei cinci s-au gandit sa iasa la piscina, sa se mai racoreasca. Tocmai s-a deschis in oras o piscina de ou, extraordinara, si unde mai pui ca cei mici adorau sa se balaceasca. Odata ajunsi acolo, familia Deget se arunca in ea. Toti erau fericiti si se balacira pana li se incretiti pielea. Mama lor le propuse sa se mai odihneasca un pic si sa stea la soare pe sezlonguri. Erau niste sezlonguri foarte frumoase in forma de tava, numai bune sa stai intins sa te relaxezi si sa te bronzezi. Mama Deget, grijulie din fire, nu uita sa ii dea cu o „solutie” speciala pentru a le proteja pielea. Era un amestec foarte bun din cascaval cu seminte de susan. Astfel, cei cinci stateau acum intinsi pe sezlonguri si leneveau sub soarele lui Cuptor. La finalul unei zile minunate, in care s-au simtit extraordinar de bine impreuna se intorc acasa, bronzati si...

Read More

Un dovleac si o dorinta

Dec 12

Era odata un burtos portocaliu, un pic caraghios la aspect care statea singur intr-o gradina peste care aproape ca se asternuse iarna. Era cam singur. El si doar cateva frunze colorate de toamna care era pe duca. Il batea vantul, care si el se inasprea de la zi la zi si nu se gandea decat la un loc cald, numai bun sa se dezmorteasca si el. „Offff, ce bine mi-ar sta acum intr-o supa calda si cremoasa. Ce bine mi-ar fi, mult mai bine decat in gradina asta rece. As sta in cuptor si as face sauna pana m-as molesi de tot. Intre timp, prietenii mei cartoful, morcovul, ardeiul, telina si ceapa s-ar duce sa faca o baie calda. Dupa  ce se inmoaie si ei bine, ii iau cu mine pe usturoiul piscacios si pe untul mereu molesit, si ne-am amesteca  cu totii. Of, ce bine ne-am tine de cald. Unii langa altii, toti prieteni, si ce bine am mirosi … minunat. Stilistul nostru, adica blenderul minune, ne-ar aranja frumos la final, si pentru ca este talentat, imediat ne va transforma in cea mai buna, aromata si calda supa. Ce viata de dovleac as avea si eu daca nu as mai sta mult in gradina asta. Mi-e friga, aproape ca a venit iarna, nu vreau sa ma prinda zapada pe aici.” Si, in timp ce burtosul portocaliu, tot mai zgribulit, se gandea la o casa primitoare in care sa traiasca si el intr-o supa buna, o fetita blonduta, dintr-un Palat de Vanilie, ii spuse mamei ce bine ar fi sa incerce un gust nou, cum ar fi dovleacul colorat. A tot vazut ea peste tot caraghiosi din astia cu burta,  unii chiar si cu un gat mai lung, altii bondoci, dar nu a incercat niciodata pana acum sa vada cat de buni sunt. Asa se pare ca in curand dorinta dovleacului se va implini iar povestea lui are un final fericit. Ca, doar asa sunt povestile, nu? Dovleacul ajunge supa si supa intr-o burtica de copil fericit.  ...

Read More

Un moment al nostru

Dec 07

Avem multe momente ale noastre in care stam lipite una de alta. Imi place sa o simt atat de aproape incat sa pot sa ii numar usor bataile de inima. Imi place sa o alint, sa doarma pe mine, sa ii miros parul si pielea …. inca mai miros usor a bebelus, sa o tin in brate. Si as tine-o mult, cat ar vrea ea, sa ne tinem asa de cald si de iubire dar cateodata nu ma mai tin bratele. Stiu ca intr-o zi se va de tot jos din bratele mele iar alinturile i se vor parea prea copilaroase. E firesc. E doar despre trecerea timpului. Dar … pana atunci … cel mai mult imi place cand dormim una langa alta. Ea sta cu capul pe bratul meu pana nici nu il mai simt. Imi uda obrazul cu respiratia ei iar firele de par, subtiri si blondute, imi gadila nasul. Ma afund tot mai mult in mirosul ei, ii ascult respiratia, inchid ochii si e doar liniste. E doar despre noi. E acel moment in care as vrea ca timpul sa nu se grabeasca. Stiu ca poate intr-o zi bratul meu il va inlocui cu cel al iubirii vietii ei, ca eu voi adormi fara sa imi mai amorteasca ceva. Pana atunci, ma bucur ca acum e doar despre noi. Si va mai fi o perioada...

Read More

Cea mai frumoasa luna

Dec 01

Incepe cea mai frumoasa luna iar cu Natalia asteptarea si pregatirea pentru sarbatori este si mai minunata. Anul acesta vom incerca sa facem diferite activitati, prin care in fiecare zi sa fim mai aproape de magia Craciunului, o sarbatoare care este despre bucurie si speranta, si as vrea sa invete in timp ca nu este doar despre a astepta cadouri ci si despre a oferi. Nu am stiut pana acum de Calendarul de Advent, de curand am descoperit si mi s-a parut foarte interesant. Anul acesta am facut si noi acest calendar si inca ne mai gandim la activitatile pe care vom incerca sa le facem. Zic vom incerca, pentru ca Natalia este micuta, dar vedem ce iese si ce activitati au succes. Calendarul de Advent dateaza din secolul al XIX-lea iar scopul lui era de a numara zilele pana la Craciun. Initial, se trasa pe tocul usii cate o liniuta, pentru fiecare zi trecuta, pana in Ajunul Craciunului. In timp calendarul a capatat diferite forme, acum se gasesc in magazine de cumparat sau poate fi confectionat acasa. Ideea este ca in fiecare zi, impreuna cu copilul sa faci diferite activitati pana in seara de Ajun. Astfel, cu fiecare zi sunteti tot mai aproape de Craciun. Anul acesta am facut calendarul acasa si ca activitati ne propunem: sa mergem sa vedem luminitele, sa ascultam colinde, sa citim povesti de iarna, cu Mos Nicolae, Mos Craciun, sa cautam cadouri pentru cei dragi,  facem felicitari pentru bunici, sa facem amprente in aluat, sa facem cornulete si turta dulce, sa impodobim bradul….. si ne mai gandim. Sper sa aveti si voi o luna minunata si sa va buccurati de fiecare zi pana la...

Read More

Gulia fermecata

Noi 29

Astazi Printesa cu fluturi a plecat cu mama sa la cumparaturi pentru ca Palatul de Vanilie se cam golise. In timp ce se plimbau printre rafturi se aude ceva. -Hei, am vitamina C. Hei, am vitamina C. Heiiiiiii, chiar am, multaaaaaa. Psttt, tu ma auzi? Am multa vitamina C, sunt asa, un pic fermecata. – Nu stiu cine esti si eu nu vorbesc cu strainii. – Hei, hei, stai, ma prezint: eu sunt Gulia si sunt personajul bun. – Probabil, dar eu nu te cunosc. – Bine, hai sa facem cunostinta. Deci eu sunt Gulia, tu cine esti? – Printesa cu fluturi. – O, ce frumos. Uite draga mea eu sunt inca necunoscuta pentru tine dar ne putem imprieteni si iti pot spune o vrajo-poveste? – Ma faci sa rad. O vrajo-poveste, ce o fi aia? – Un fel de poveste fermecata in care exista o formula magica si un cutit cu puteri extraordinare iar la final totul se transforma intr-un pranz delicios. – Esti un pic caraghioasa cu povestea ta, o sa ma strige mama curand, asa ca ar trebui sa o spui repede. – Bine, bine, deci fii atenta. Era odata, ca asa incep toate povestile. – Da, ca niciodata, asta stiu si eu, spune repede mai departe. – Gulia avea un cutit cu puteri extraordinare si de cate ori spunea formula magica tura-dura-mura-mura-pic-pic se transforma in cubulete. Ceapa curioasa credea ca ar putea si ea daca spune formula magica sa faca tumbe care se transforma in cubulete. Dar ce sa vezi, plangacioasa bucatariei, cum e prea dolofana, nu se poate da prea bine peste cap si dupa un tura-dura-mura-mura-pic-pic nu reuseste sa faca decat niste solzisori mici si pricajiti. Solzisorii suparati isi ineaca amarul intr-un pic de ulei si apa. Un puisor fericit si bun la suflet ii vede si li se face mila de ei si se duce sa ii aline. Cum stateau ei impreuna asa, vine dintr-o data o ploaie peste ei de ii acopera, nu gluma. Totul arata acum ca o piscina in care puteau inota toti, linistiti. Cubuletele de gulie s-au gandit si ele sa intre un pic in apa, o lingura de bulion a zis ca vrea si ea sa se...

Read More

Despre printese …. si alte nebunii

Noi 27

Au trecut doi ani de cand nu am mai scris un rand pe blog, de fapt pe nimic altceva. Poate doar in gand. Atat de mult timp incat am uitat si parola si numele de utilizator ale blogului … dar intre timp m-am casatorit chiar cu cel care imi poate da parola, ca el mi-a facut blogul, m-am „inrudit” cu banca, la bine si la greu, pentru vreo 30 de ani, ca mie asa imi plac relatiile … lungi, si, cel mai important si frumos, eu si domnul cu parola am devenit parinti. Cu ceva mai mult timp in urma, spuneam ca daca ar fi sa am un copil cred ca as vrea undeva pe la 30 de ani. La momentul acela, aceasta varsta mi se parea mare, erau in mintea mea ani multi, atat de multi incat puteai sa fii asezata, la casa ta, sa ai bani, serviciu si alte bla-bla-uri din astea. Acum ca am trecut de 30 de ani, vad altfel varsta asta. Cu cat ma apropiam de ea nu mi se mai pareau asa multi ani incat povestea cu copilul spuneam ca mai poate astepta, ca va veni el la momentul potrivit. Dar Dumnezeu nu a uitat, si se pare ca atunci cand am spus asta avea agenda la el, si-a notat si probabil si-a pus si alarma sa sune ca asa se face ca 30 de ani m-a prins gravida iar dupa mijlocul lui octombrie, pe neasteptate am plecat la spital si ne-am cunoscut printesa care ne-a ales sa-i fim parinti. Printesa cu fluturi, cu ochi albastri, cu gene lungi, cu nasuc mic, cu parul ca graul … i-am spus in toate felurile. Dupa ce a aparut si au trecut cele cateva saptamani in care m-am intrebat ce-i cu mine aici si mai ales cu fetita asta, m-am prins ca urmeaza partea cea mai frumoasa, intensa, minunata, din viata noastra. E parca dintotdeauna cu noi. Nu mai stim cea fost inainte de ea, si nici nu mai conteaza. Conteaza ACUM. Si cred ca asta este cea mai frumoasa lectie pe care ea ne-a invatat-o. Conteaza ACUM. Am avut zile de tot felul. Bune, frumoase, grele, urate (da, urate … oricat de minunat e un...

Read More

Briosa Puturoasa

Noi 24

Imi place sa ii spun Printesa cu Fluturi, dupa volumul de poezie al lui Virgil Diaconu, si mi-ar placea sa iubeasca lectura, povestile, sa creada in magie. Pentru asta, noi doua, ne imaginam ca bucataria este de fapt Palatul nostru de vanilie unde retele pe care le gasim si vrem sa incercam sa le preparam sunt de fapt niste povesti. Asa este si reteta de briose, singura cea mai simpla pe care am gasit-o. Ingredientele sunt personaje ascunse prin rafturile bucatariei care asteapta sa prinda viata si sa se joace pentru Printesa mea cu Fluturi. Briosa Puturoasa A fost odata ca niciodata, intr-un Palat de Vanilie doua oua care doreau sa se zbenguiasca intr-un castron. Se jucau cu furculita si sareau pana faceau deasupra baloane. – Hei, zise uleiul, vreau si eu sa sar cu voi! Lingura cand il auzi il ajuta sa ajunga in castronul care pentru oua devenise trambulina preferata. Si, uite asa, doua linguri de ulei sareau peste cele doua oua si se jucau cu mare pofta. S-au jucat cat s-au jucat apoi li s-a facut foame de niste iaurt cremos. Cu doua linguri s-au saturat repede si s-au apucat iar de sarit in castron cu si mai mare pofta pana au ametit de tot. Trei linguri de faina s-au gandit sa le mai pootoleasca joaca dar in castron era si mai multa veselie. Ziceai ca a venit Craciunul si ninge peste tot ca in cele mai frumoase povesti. In Palatul de Vanilie poate fi Craciunul in fiecare zi. Si, dupa ce a nins ca in povesti cu faina, au mai cazut spre final doua lingurite si hai si-un pic de praf de copt. Gata, joaca s-a sfarsit si este timpul ca totul sa se cuibareasca in forme frumoase de briosa. Acum e timpul pentru fructe. Putem ascunde in povestea briosei piersici, caise, banane, afine, zmeura, portocale. Ia sa vedem care se ascunde mai bine si se lasa mai greu de ghicit. Le lasam sa se cuibareasca bine in briose, in cuptor, vreo 20 de minute, timp numai bun pentru fructe sa gaseasca o ascunzatoare buna. Dupa ce joaca fructelor de-a v-ati ascunselea se termina, se termina si povestea briosei si incepea povestea princhindelului mancacios....

Read More