Trenul copilariei

Mai 15

Se apropie 1 Iunie, ziua copilului, asa ca este cel mai bun prilej de da in mintea celor mici. Fie ca avem copii, fie ca ne dorim doar sa ne amintin de vremurile inocentei in care dadeam viata jocurilor noastre, este o zi perfecta pentru joc si joaca. Ar trebui sa ne pastram sufletul tanar si o parte din el, sa ramana mereu copil. Majoritatea celor mici sunt fascinati de sunetul trenurilor. Acele masinarii mari, care zboara pe sine ca niste zmei si scot un zgomot puternic, ca sa isi faca simtita prezenta. Gara devine casa interesanta a acestui zmeu cu coama albastra care plimba oamenii dintr-un loc in altul. Acum fascinantul tren poate fi construit chiar de noi. In miniatura, balaurul care scoate sunete ciudate poate fi montat din piese lego. Mai mult decat atat, jocul cu trenuri, solicita si memoria. Trebuie sa tineti minte ce beculete colorate se aprind ca se laccesati manera. Jocul este atractiv, pe mai multe nivele iar la fiecare nivel trebuie cuplat cate un vagon tinand minte ce beculete colorate se aprind  pentru a accesa manetele colorate. Jucand poti sa ajungi cel mai bun de la feroviara care aranjeaza trenuri. Este un joc fascinant pentru cei mici si mari. Jocul iti ofera pe langa placerea de a te juca si posibilitatea de ati testa memoria. Este bun pentru copii la orice varsta si pentru copii din noi pentru a ne...

Read More

Bradul făcut din povești

Dec 11

Îmi place mirosul de carte veche sau nouă, îmi plac litere așezate atât de bine unele lângă altele ca notele pe portativ , îmi plac poveștile care rămân în cotloanele sufletului pentru totdeauna și îmi place Crăciunul. Este o sărbătoare ca o poveste frumoasă și anul acesta mi-am făcut bradul de Crăciun din cărțile adunate de-a lungul timpului. E bradul meu cel mai frumos cu cele mai multe amintiri. E bradul din cărțile cumpărate cu ultimii bani, din cărțile primite de la oameni dragi care sunt sau au fost, adunate de prin anticariate sau de la librăria de criză. Sunt cărți citite și cărți cărora nu le-a venit rândul. Cu pasaje subliniate, vârfuri îndoite la paginile preferate pe care cândva am să le recitesc. Sunt cărți în care dospesc amintiri. Lipsesc din brad cărțile pe care le-am împrumutat și au rămas la noii ”stăpâni”. Sper doar să le fi citit și să se fi bucurat de ele. Am văzut un astfel de brad făcut din cărți acum vreo doi ani într-o poză pe internet și mă gândeam atunci că într-un oarecare Crăciun voi avea și eu unul. Acel oarecare Crăciun a venit și mi-am făcut și eu. Aștept acum doar acele zile de Crăciun, cu liniște, bucurie, dorințe și poate încă un pic de...

Read More

Copilărie și jocuri

Dec 09

Ninge. Astăzi ninge din nou și deși nu am mai văzut soarele de mult, albul ăsta care acoperă tot,te încântă. E frumos și îți aduci aminte, măcar un pic în grabă, despre copilărie. Îți mai aduci aminte de jocurile frumoase în care erai prințesă, prinț, hoț sau gardist. Era copilăria ta frumoasă, care iarna, mai ales în decembrie, în prag de sărbători, avea și mai multă magie cu gândul la Moș Crăciun. Astăzi au apărut și alte jocuri, în online, dar pentru ei au aceeași magie. Prințesele se îmbracă și pe internet tot în roz și așteaptă același prinț. Alba ca Zăpada are grija de aceiași pitici iat Tom și Jerry poartă același ”război”. Pentru ei lumea minunată a jocurilor se dă și pe ecranul calculatorului și au ocazia să fie protagoniștii. Nici timpurile moderne, nici era tehnologiei nu le-au furat aceleași povești frumoase și aceiași plăcere dintotdeauna de a te juca. Sunt jocuri pentru cum sunt copii astăzi. Mai moderni, mai dornici de cunoaștere, cu mai multe întrebări la care caută răspunsuri, cu mai multă acțiune. Dincolo de jocurile pe calculator pentru oameni mari, cu nivele grele, sunt acum și alte jocuri online, care redau poveștile copilăriei și în care personajele cu care ei cresc acum prind ”viața”. Aceasta este lumea lor frumoasă. Păpușa sau ursulețul lângă care adorm le este prieten și pe calculator. Copilăria este perioada cea mai frumoasă în care jocul și joacă sunt cea mai ”serioasă” activitate. Crești și îți rămâne sufletul vesel și viu cu gândul la toate jocurile pe care le-ai jucat, cu gândul la acea perioadă în care chiar credeai că ai puteri magice. Poate de aceia când vezi fulgii de nea te gândești ce frumos era când erai doar un copil care se juca, de aceia ai mai juca o dată v-ați ascunselea sau abia aștepți să te roage copilul tău să il ajuți să treacă la următorul nivel într-un  joc on-line. Jocurile sunt despre amintiri...

Read More

Trenul de două

Noi 20

Într-un oraș mic, aproape oriunde ai locui auzi când vine și pleacă trenul din gară. De câte ori îi aud sunetul ascuțit îmi aduc aminte de bunicul meu, care parcă nu avea altceva de făcut decât să aștepte atent, să audă trenul de două. Mult timp am stat cu ei, prea mult că să mă tem de bătrânețe. Mă simt și eu bătrână parcă dintotdeauna și nu mi se pare nimic ciudat în asta. În ultimii ani de liceu locuiam tot cu ei și făceam naveta la liceu. În fiecare zi, bunicul meu aștepta să audă trenul care mă aducea de la școală să se apuce să îmi facă de mâncare. Făceam cel mult 15 minute de la gară până acasă și cât mă schimbam și mă spalam, masa era gata. Ieșit la pensie părea să fie aia noua lui meserie. Iar eu îmi închipuiam că asta face toată ziua până vin. Stă liniștit să audă trenul. Uneori îmi închipui că asta face și acum. Doar că trenul de două trece un pic mai târziu, că au schimbat între timp mersul trenurilor iar eu nici cu ăla, nici cu altul mai târziu, nu mai vin în fiecare zi acasă să mănânc. Eu aștept să am timp să vin, el mă așteaptă să am timp să ajung. Făcând naveta ani întregi  – la liceu, la facultate, la serviciu, mi-am petrecut viața mai mult prin trenuri și autobuze. Am văzut zile la rând aceleași peisaje care mereu mi se păreau altfel. Am privit prin atâtea geamuri spre același cer spre care îmi ridicam în fiecare zi alte rugăciuni. Mi-au înghețat picioarele de atâtea ori așteptând prin gări și autobuze încât acum, deși nu mai aștept nimic, port cizme de cum vine toamna și dorm cu ciorapi și vara. Am trecut în fiecare zi prin aceleași gări dar mereu cu alte întrebări. Gări care astăzi nu mai sunt. Întrebări care astăzi și-au găsit răspunsul. Tot timpul mă gândeam ce e viața? Trenul care vine și pleacă? Trenul pe care îl aștepți sau pe care îl pierzi? Trenul cu care treci grăbită din gară în gară? Sau peronul? Peronul pe care cobori și din care pleci? Peronul pe care aștepți? Peronul de care...

Read More

Poezia de luni: Kilometrul 0

Noi 17

Începem o nouă săptămână cu un nou preşedinte, ales şi încă nemutat la Cotroceni, ca să putem spune dacă e bun sau nu. Începem o săptămână doar cu speranța că și noi ne vom îndrepta spre normalitate și abia apoi înspre mai bine. M-am uita la tv, la fel ca și voi, la cei care aseară au ieșit în stradă. Sper ca tot ce s-a întâmplat ieri să îl responsabilizeze pe cel ales președinte și să nu uite. Cu gândul la asta am găsit o poezie a lui Alexandru Mușina, cu care, cred, putem după această campanie,  începe săptămână.   Doar sunete și culori, cioburi de dinaintea Marii Suturi. Cei peste care-au trecut Tancurile s-au impregnat în asfalt: atom de atom Au intrat în casele noastre. Noi înșine, fără să vrem, I-am luat pe talpa pantofului În timp de ne sărutam, sau grăbiți Să prindem metroul. Acolo unde-a fost sînge Sînt cărți, acolo unde-a fost transpirație înfricoșată-i Miros de mititei și kebab, cei care-au plîns Sînt pămînt, sînt oase, sînt cheaguri de sînge, Cei care-au ucis îmbîcsesc televizoarele, cei care-au vîndut Și au cumpărat rînjesc în ziare. O după-amiază Caldă și limpede cu T., care mi- spus: ”Plec! Plec. Nu se mai poate aici! Măcar acolo am să mă plimb Dintr-o parte în alta. Măcar acolo Au deodorante mai bune.” Știam Că n-o să-l mai văd niciodată, am lăsat Să treacă vreo trei troleibuze, Apoi i-am spus: ”Asta-i bătrîne. Noroc! Eu rămăn.” Cioburi și sunete Și culori, miliarde de cheaguri de sînge Adunate pe creier, acolo Unde-a fost transpirația fricii acum e fum de mici și kebab, Acolo unde-a fost sînge sînt cărți și flori și ilustrate, Acolo unde-am stat și am plîns e o simplă de bandă de-asfalt, Pe care trec în viteză mașini, troleibuze, Acolo unde prietenii mei au murit e o ușă în aer Prin care trecem fără să știm seară de seară. (Kilometrul...

Read More

Dacă nu te duci la școală, te omor

Noi 11

Încă alegem să educăm după principiul ”eu te-am făcut, eu te omor”. Sunt unii părinți, după cum am auzit și văzut chiar astăzi, care cred că educația se face cu amenințări. Că iubirea de carte și școală, că necesitatea învățării li se insuflă amenințând cu bătaia televizată, cu strânsul de gât și alte chestii motivaționale de genul acesta. Mai degrabă cred că un elev s-ar duce cu plăcere la școală dacă acasă i s-ar spune des și cu exemple de ce este important să învețe, dacă nu l-ar mai compara cu odrasla altcuiva, dacă nu l-ar lua la bani mărunți dacă nu are doar zece pe linie. Pentru că sunt părinți pe care îi interesează doar asta. Nu de ce nu pot învața copii lor, de ce nu se descurcă la anumite materii și cel mai important, dacă are doar zece pe linie, ce i-a mai rămas din ce a învățat. Cred că și misiunea profesorilor ar fi mai ușoară dacă acasă, părinții s-ar implica în actul ăsta al educației nu doar cu amenințări, ci cu discuții frumoase. Cu încurajări. Cu acceptarea faptului că nu toți copii trebuie să meargă neapărat la facultate, că nu toți trebuie să fie medici sau ingineri. Că nu toți pot să învețe bine la toate. Că unii sunt buni la ceva și alții la altceva. Că unii își doresc să facă anumite studii și alții, mai degrabă să învețe o meserie. Și, că poate doar unul din clasă, e genul ăla de copil excepțional. Dar, dacă al tău nu e așa, nu înseamnă că e mai puțin bun. Nu neapărat dacă colegul de bancă e foarte bun și copilul tău trebuie să fie și așa. Trebuie învățat să nu se compare cu nimeni. Fiecare avem limitele noastre. Fiecare suntem diferiți. Și e bine așa. Nu cred că vreodată cineva va îndrăgi să facă ceva fiind amenințat. Nu mă înțelegi greșit, e important să învățăm, e importantă școală și o spun din prisma unui om care și-a dorit la un moment dat să predea. Dar nu cred că așa trebuie educați copii. Cred că nu așa se duc cu drag la școală și se pun cu burta pe carte. Pot să spun că am...

Read More

Poezia de luni

Noi 10

E aproape mijloc de noiembrie și încă nici urmă de frig. Sunt doar nopți reci și dimineți cu ceață, care se ridică în favoare unui soare care încă mai încălzește. E prea cald încă să scriu, mai degrabă vreme bună pentru citit. Două ideii încropite într-un text așteaptă prima brumă groasă pentru a prinde contur și a se transforma într-un fragment serios. Pentru că țin la amintiri, uneori mai mult ca la timpul prezent, pentru poezia de luni, am găsit un sonet al  unui scriitor pe care l-am cunoscut la Toamnă Bacoviană, într-o toamnă mai rece și mai gri. Mai întunecată și mai spornică la scris.   Iubirea doar Iubirii se închină, deși adesea chipu-i stă pe cruce, deși o sorb durerile năuce, ea nu-și coboară frumusețea-n tină.   Ca valea de miresme-n pânza-i fină, statura ei în irizări străluce, cum adevăru-n propria-i răscruce, cum purități în ploaia cristalină   Iubirea-i spre Iubirea de idee stăruitor în dezlegări savamte, văluitor ca veșnice maree –   Tu urci mereu miraju-acestei pante, spiralic vârf în căile lactee, spre a intra în slava ei andante … (Radu Cârneci – Triumful Iubirii – Sonetul...

Read More