Dacă se întâmplă să locuim în același oraș și să ne plimbăm prin același parc, când vedeți o mamă care imediat cum a dat copilul jos din mașină sau tricicletă începe să fugă, noi suntem. Ea este Natalia și în urma ei suntem noi, mama ei sau tatăl ei, sau amândoi, depinde de zi. Ea nu stă. Cuvântul ”stai” nu are și reprezentare în mintea ei. Ea este peste tot și aleargă mereu. Și, când se întâmplă să se oprească, e pentru că vrea în brațe.