”Vara în care mama a avut ochii verzi” -de Tatiana Tîbuleac

”Vara în care mama a avut ochii verzi” este mai mult decât un roman. Este o poveste tragică și frumoasă în același timp. Un roman de un lirism cuceritor, în care încă mai locuiesc. M-am oprit în dreptul multor fraze și cuvinte, pe care le-am citit și recitit de multe ori, de drag. O carte fantastică, pe care ori o iubești, ori o urăști. Căci asta este principala caracteristică a scriiturilor bune, îți trezesc sentimente puternice.

Mi s-a părut că a fost scrisă dintr-un suflet, ca și cum scriitoarea nu s-a mai oprit din scris până la final. Avea această poveste în minte și-n suflet și trebuia dată în lume. Ulterior am citit că, într-adevăr, romanul a fost scris în două luni. Dintr-un suflu.

Scriitoarea declara într-un interviu că este cinică, dar a înfășurat cinismul cu o eșarfă de mătase. Exact așa este această carte. Cinică, în care ura, disprețul și furia sunt aruncate în față, dar până la final totul pare învăluit cu o eșarfă ușoară de mătase.

Dacă prima parte a romanului e caracterizată de ură, ura lui Aleksy față de mamă, tată, viață, tot; a doua parte este despre iertare, semn că fiul și mama au găsit drumul de întoarcere, unul spre sufletul celuilalt. Aleksy aude și una din cele mai frumoase declarații, un adevăr al tuturor mamelor pentru copiilor lor. ”Te-am iubit, Aleksy, te-am iubit cum am putut.”

Ura apare din prima frază a romanului. ”În acea dimineață, în care o uram mai mult ca oricând, mama împlinise treizeci și nouă de ani. Era mică și grasă, proastă și urâtă. Era cea mai inutilă mamă din câte au existat vreodată. (…) Pe lângă celelalte defecte, mama era mereu strălucitor de albă, de parcă înainte de somn își jupuia pielea și o ținea toată noaptea înmuiată într-o cadă cu smântână. Pielea ei nu avea nici un rid și nici o aluniță. Nu avea miros, păr sau alte urme de normalitate. (…) Eu aș fi dat-o la fiare vechi și aș fi început cu părul. Un singur lucru nu se lega în toată povestea aceasta – ochii. Mama avea niște ochi verzi atât de frumoși, încât părea o greșeală să îi irosești pe o față dospită ca a ei.”

”Ochii mamei erau o greșeală.”

E început de vară, școala se încheiase, iar Aleksy avea plănuită o vacanță cu prietenii lui Jim și Kalo în Amsterdam. Toate planurile sunt date peste cap, când mama îi propune să meargă împreună în Franța. Și de aici încolo avea să îl aștepte cea mai frumoasă vară din viața lui și a mamei lui. Ultima lor vară împreună.

”A fost pentru prima dată în viață când am ales-o pe mama în favoarea altcuiva.”

Deși la început nu înțelege ce scop are mama lui cu această vacanță și vară petrecută împreună, mărturisirea ei schimbă tot cursul romanului. ”Mama m-a chemat în lanul de floarea-soarelui să mă anunțe că este pe moarte. Am cancer, Aleksy, un cancer rău și turbat, mi-a spus ea și ziua a început să se coaguleze în aceeași secundă.”

Din acel moment toată relația lor se schimbă. Iertare, iubire, atenție. Aflăm de ce a urât-o atât de mult pe mama lui, cum încă îi mai este dor de Mika, sora lui cea mică, povești despre bunica oarbă și alte amintiri din copilărie. Singura persoană pe care nu o iartă este tatăl lui. ”La contribuția tatei nici nu voiam să mă gândesc. Gândul la tata îmi provoca vomă.”

”Va muri frumoasă i-am spus.”

”Mă gândesc de multe ori cum ar fi fost viața noastră dacă nu murea Mika. Dacă nu se pierdea în acea iarnă friguroasă pe neprins de veste, așa cum se pierd bomboanele în buzunarele copiilor săraci. Mika era cleiul, păianjenul nostru drag, care ne prinsese pe toți în pânza sa fermecată ca pe niște gâze și ne ținea acolo grămadă. Mika a fost singurul motiv pentru care ne-am simțit niște ani familie și nu ne-am ros beregatele dintr-o dată, ca niște câini turbați ce eram.”

”Am întins-o pe podea, strigând la ea să nu moară. Să nu îndrăznească să moară. Să nu moară înainte de vreme ca o trădătoare, pentru că vara nu se sfârșise și că afară doar plouă nu este toamnă.”

”Această privire a ei  – pe care o așteptasem și o cerșisem toată copilăria și pentru care m-aș fi despărțit benevol de toate economiile mele de băiat strângător – o primeam acum pe gratis. Mama, în sfârșit, mi-o dădea pe tavă, zâmbitoare și bună.”

Vara se termină, venise toamna și moartea întârzia. Cei doi petreceau mult timp împreună, vorbeau despre stele și făceau plimbări la ocean. Și într-o zi vara în care mama lui a avut ochii verzi, ochi pe care acum îi vedea și-n care se putea uita cu drag, se încheie. ”Am petrecut aproape toată ziua vorbind întruna, mâncând nuci și mere, dar fără a spune esențialul. M-am despărțit de mama fără ca ea să știe că am iertat-o. După-amiază se pornise vântul și m-am dus în casă să-i aduc o pătură, iar când m-am întors, mama se legăna moartă în hamac ca o crisalidă cu început de fluture.”

După moartea mamei sale ajunge cinci luni într-un spital pentru alienați, iese de acolo și se apucă de pictat, inspirat de ultima lor vară. Pictor bogat, infirm, în scaun de rotile, cu ochii mamei întipăriți în minte pentru totdeauna.

”Ochii mamei erau poveștile mele nespuse.”

”În noaptea aceea nu ne-am iubit. Dimineața nu a fost frumoasă. Moira nu a vrut să vadă macii. Șoferul nu a adormit. Accidentul nu s-a produs. Picioarele nu s-au frânt. Sângele a rămas nescurs în tâmplă. Dragostea nu s-a pierdut. Drogurile nu m-au găsit. Vara în care mama a avut ochii verzi nu s-a terminat niciodată.”

Tatiana Țîbuleac spunea că fiecare cititor își găsește povestea în ”Vara în care mama a avut ochii verzi”. S-ar putea să îți placă, s-ar putea să îți găsești propria poveste, s-ar putea să o vezi prea tristă, s-ar putea să te întrebi cum poate vorbi cineva așa de mama sa.

S-ar putea…

Unii spun că e un roman prea scurt, că e autoarea e mai mult poetă, decât povestitor, că spre final sunt înghesuite prea multe personaje. Eu spun că poate fi minunat. Un roman bun. O scriitură bună. Iar dacă iubești metaforele, sigur vei iubi și această carte.

E o poveste care îmi va rămâne aproape de inima și căreia sper să îi dai o șansă.

Dacă vă plac articolele mele, puteți da like și paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.

 

 

 

 

5 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *